Capitolul 19

1.7K 102 4
                                    

Ma trezesc după putin timp si il rog pe Kevin sa ma duca la mine acasa.Imi era foarte somn, iar a doua zi trebuie sa merg  la scoala.

Dupa cateva ore putine de dormit, ma trezesc si ma pregătesc sa plec la scoala.Mai bine nu mergeam la petrecerea aia.Intru in liceu si pe coridor il vad pe Robert si..Helen?Ea nu era la liceul nostru.Ma uit urat la Robert si intru in clasa.

În urmatoarea pauza am iesit afara si am stat pe o banca in curtea scolii.Cineva imi pune mâna pe umeri.

-Pot sa stau?

E Robert.Îmi întorc privirea si nu ii răspund.Cu toate astea se pune pe banca langa mine.

-Helen s-a transferat la liceul nostru si nu prea are prieteni aici.

De ce imi zicea mie toate astea?Ce voia? Sa ii prezint lui Helen liceul sau ce?

-Esti inca suparata pe mine?
-Normal.

Se uita la mine cateva clipe si ma face sa roşesc.

-Poate ar fi mai bine sa rămânem doar prieteni..

Poftim?In loc sa isi ceară scuze imi zice asta?Nu vreau sa vadă ca sunt deranjata de ce mi-a spus.Dau aprobator din cap si plec lasandu-l singur.Faptul ca Robert tocmai s-a despărțit de mine ma face sa ma simt rău.Parca nu imi vine sa cred.

Orele au trecut repede.Ies printre primii din clasa si ma grăbesc sa ajung acasa.Trec cu privirea in jos pe coridorul  ce pare ca nu se mai termină si cineva ma prinde de mana obligandu-ma sa ma opresc.

-Hei, ce faci?

Il vad pe Kevin zambindu-mi.Dar nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni.Îl privesc cateva clipe si plec.Ma striga , dar ma ajunge din cauza aglomerației de pe coridor.

Am ajuns acasa si m-am dus direct in pat lăsându-mi capul pe perna moale.Lacrimile imi curg usor pe fata.Telefonul suna întruna , dar nu ii dau atenție.

Imi deschid ochii cu greu.Imi dau seama ca am adormit în timp ce plângeam.Nu imi dau seama cat am dormit asa ca ma uit sa vad cat e ora.E deja dimineață.Mai am putin timp sa ma pregătesc pentru scoala.Nu imi vine sa cred ca am dormit atât de mult si e deja dimineață.Imi verific telefonul si observ ca e plin de apeluri si mesaje de la Kevin.Ma simt prost ca nu i-am răspuns, dar nu aveam chef de nimic si nici nu am.

Intru în liceu grabindu-ma spre clasa si îl vad pe Robert care o tine de mana pe Helen si o sărută.Ma opresc si ma uit la ei.Nu îmi vine sa cred ca s-a despărțit de mine si deja e împreună cu o fată.Era clar.Helen e mai frumoasa decat mine si mai mare ca mine cu un an.Cu siguranta a avut multe relatii si Robert o place mai mult.Iar eu nu sunt asa frumoasa, sunt o simpla boboaca timida de care Robert si-a batut joc.

Ziua a trecut foarte greu si nu am iesit din clasa deloc pentru a nu-i vedea pe Robert si noua lui prietena împreună.Soneria care anunță ca ultima ora s-a terminat ma sperie si ma trezeste din gândurile mele.La iesirea din liceu îl vad pe Kevin.Ma îndrept spre el.

-Buna, Antonia!
-Buna!

Nu ma asteptam sa imi vorbească. Credeam ca e supărat pe mine.

-Esti bine? Te-am supărat cu ceva?
-Nu.Stai linistit..
-Vino!

Ma ia de mână si ma trage dupa el pana la masina lui.Imi deschide portiera si apoi merge la locul lui.

-Unde mergem?
-O sa vezi.

Intr-un final ajungem la locul unde am venit cu el de revelion.

- De ce am venit aici?
-Stiu ca ai o problema si as vrea sa imi povestesti, daca vrei si tu.M-am gandit ca aici poate te vei linisti putin.
-Robert s-a despărțit de mine si acum e împreună cu Helen.

Spun cât de repede pot si cateva lacrimi isi fac aparitia pe fata mea.Imi ia fata in mâini si imi ridic privirea.Se uita la mine si ma ia in brate.

-Nu mai plânge!Nu merita.
- Dar am crezut ca ma place...
-Ti-am zis cum e Robert de fapt.

Incep sa ii ascult sfatul lui Kevin măcar de data asta.Chiar nu merita sa plâng pentru el.

-Antonia..eu te plac!

Ochii mi se fac mari la auzul acestor cuvinte.

-Stiu ca poate tu nu o faci si..

Kevin nu mai apuca sa zică nimic, deoarece l-am pupat pe fata ,iar el m-a privit uimit.

-Si eu te plac, Kevin!

Boboaca timidaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum