Boboaca timida

Capitolul 13

Era iarnă.Sărbătorile de iarna se apropiau,iar eu cu Robert eram împreună.Totul era perfect.

- Si..ce vei face de Crăciun?
- Nu stiu Beti.Probabil voi sta acasa cu mama mea..
-Plictisitor..iesi cu Robert undeva.
- Nu stiu..voi vedea..

Nu voi vedea nimic.Nu voi iesi cu Robert nu m-a chemat nicăieri.Încă..Adică nu stiu..e ajunul Crăciunului.Mai este timp.

Abia astept sa se facă seara, deoarece eu si mama facem bradul in ajunul Crăciunului. Facem asta de când eram eu mica.Făceam asta împreună cu tata..dar,el ne-a părăsit si a plecat cu alta chiar daca era împreună cu mama încă din liceu.Mama a suferit foarte mult in urma plecării lui si ca sa ma poată crească ne-am mutat de multe ori din cauza serviciului ei.

Este seara.In sfarsit!Cobor bucuroasa scările cu toate cutiile in care se aflau globurile si toate celalate.Mirosul bradului ma incanta.Mama voia un brad artificial, dar eu nu.Vreau sa ii simt în fiecare dimineata când cobor scările mirosul încântător.

După ce am terminat bradul primesc un mesaj.E de la Robert.Un zâmbet necontrolat imi apare pe față.Îmi spune ca vrea sa ne întâlnim maine.Normal ca am acceptat.Doar suntem împreună acum, chiar daca am acceptat cu greu pentru a fi sigura de sentimentele lui.

E dimineata. E 25 decembrie. E Crăciunul!Cobor grăbită scările si ma îndrept spre brad curioasă de cadoul pe care mi l-a pus mama acolo.Bineînțeles ca i-am luat si eu unul.După ce am deschis cadourile am mers in camera ca sa ma pregătesc pentru intalnirea cu Rober si din nou un zâmbet necontrolat mi-a aparut pe față.Ma îmbrac repede si ies.Ma întâlnesc cu Robert unde ne-am întâlnit si prima data.Locul ala era al nostru.Eram asa bucuroasă.Il vad pe Robert asteptandu-ma,dar are ceva în mâna.

-Antonia,ce frumoasa esti!

Da.Chiar eram frumoasa.Eram diferită de cum eram la scoala.Eram machiată putin si mai aranjată.Dar..ar trebui sa imi spună asta tot timpul,nu numai când ma dau cu putin fond de ten.Dar in fine, ii multumesc politicos si ii zâmbesc.Si el era drăguț,dar nu i-am spus.

-Astea sunt pentru tine.
-Multumesc.

Era o plasuta de cadou si un trandafir rosu ambalat frumos.Ii multumesc si il pup pe față.

-Intram,Robert?
- Nu.M-am gandit sa ne plimbam putin.Ce zici?
-Sigur.

Pornim spre parc si ne aruncăm priviri timide.Îmi atinge usor mana si ma tine de mână.După minute bune in care ne-am plimbat, inainte sa plec mi-a sărutat usor buzele.Îmi amintesc de asta in drum spre casa si incep sa zâmbesc.Întru in casa bucuroasă si ma pun in pat.Da.Probabil mulți fac alte chestii de Crăciun decat sa stea în par,dar eu si mama nu aveam multe cunostinte deoarece ne mutăm des si singurele ei cunostinte erau colegele ei de serviciu.

E dimineata iar.Azi e a doua zi de Crăciun.Ii trimit un mesaj lui Robert si il întreb daca ne întâlnim,dar imi spune ca azi va sta acasa toata ziua pentru ca are musafiri.

-Antonia, imbraca-te!Plecam.
-Unde?
-La o colega de a mea de la serviciu.
- Si trebuie sa vin si eu?
-Da, mi-a zis ca are o fata cu un an mai mare decat tine si ne-am gandit ca ar fi frumos sa va imprieteniti.
- Sigur.Ar fi frumos!

Ma imbrac repede si plecam.Ajungem in fata unei case mari.Era mai mare decat a mea si a mamei mele.Când ne-am mutat aici eram supărată ,ceea ce ma inveselea era ca si mama lui Beti e colega cu mama si a fost nevoită sa se mute unde ne mutam si noi.Mama voia sa stam intr-o casa mare,dar eu nu am vrut.Am zis ca o casa nu foarte mare e de ajuns pentru mine si mama.
Suntem întâmpinate de colega mamei.E foarte simpatica.E brunetă cu parul scurt si niste ochi de culoarea albastru-verzui.Ne dăm hainele jos in timp ce din salon se auzeau voci.Se pare ca aveau si alți musafiri.Intram in salon.Totul era aranjat foarte frumos si elegant.Îmi spune ca imi va face cunostinta cu fata ei.

După cateva minute pe scările inalte o vad pe..