- Prânzul e gata! o aud pe Sarah, dornică să strice momentul.
Oftez și îi arunc o privire scurtă lui George, apoi ne lăsăm conduși de Sarah spre dining room. Ne așezăm la masa ovală și lungă. Eu și George stăm chiar unul în fața celuilalt, lucru care mă bucură. Începem să mâncăm friptura rece, lucru care îmi amintește mult prea tare de casă.
- Jane, nu îți plăcea să mergem împreună la biserica din Charleston? întreabă Madeline, amintindu-și de obiceiurile mele din verile trecute.
Îmi amintesc de vitraliile simple și de mirosul de tămâie.
- Oh, îmi place la nebunie să particip la liturghiile de acolo. spun, zâmbind.
- De ce nu mergem toți la slujbă, după prânz? Este o slujbă de la patru.
S-a zis cu timpul meu petrecut doar cu George.
- Ar fi frumos. spune George.
Îmi zâmbește și îi întorc gestul. Poate că e chiar o idee bună. Cred că am nevoie de ceva liniște și pace. Ținând cont că e două jumătate, am vreo patruzeci de minute să mă pregătesc.
Urc treptele și caut prin dulap fusta dreaptă și lungă, din stofă de un verde mort. O găsesc și observ că nu trebuie călcată, fiindcă nu e boțită sau altceva asemănător. Aleg cămașa mea crem din mătase, largă, cu imprimeuri cu flori mari și lucrate manual cu măiestrie. Aleg alți pantofi cu toc, de culoarea bluzei. Îmi îmbrac ținuta și îmi aranjez părul. Cineva bate la ușă. Spun un 'intră', cât timp îmi iau poșeta de aceași culoare cu bluza și pantofii. Zâmbesc la vederea lui George.
- Pot să intru? mă întreabă.
- Da, desigur! răspund.
Îmi iau rozariul roșu închis și îl pun în poșeta mică. Iau și cartea cu cântecele bisericești. Deabea îl observ pe George, care stă și mă privește.
- Mă bucur că vom merge împreună la biserică. rostește.
- Și eu. îi răspund cu un zâmbet. Coborâm? îl întreb, punându-mi poșeta pe umăr.
Mă aprobă cu o clătinare a capului. Coborâm scările și mătușa Madeline, împreună cu Sarah, ne așteaptă în fața ușii. Cu toții mergem în mașina scumpă a mătușii, ajungând repede. Intru prima, băgând degetele ușor în apa sfințită și făcându-mi semnul crucii. Îl iau de mână pe George și ne așezăm în a treia bancă din față, eu fiind în capăt. Îmi scot rozariul și mă pun îngenunchi pe bancheta maro de sub bancă. Spun un Tatăl Nostru rar și ies din bancă, pentru a mă spovedi.
Stau în picioare lângă cabina de spovadă și atunci când se golește, intru. Mă pun în genunchi și încep cu Crezul, iar preotul mă întreabă diferite lucruri. Vocea lui caldă mi se pare așa cunoscută...
- Jane, ieși de aici. Nu-mi fă asta. oftează el.
Îl recunosc. O amintire dintr-o vară de a mea.
- Padre David, vă rog să nu încurcați biserica cu lucrurile personale.
Îi simt ochii privindu-i pe ai mei prin plasa groasă. El îmi mai pune două întrebări și apoi mă iartă.
- Domnul fie cu tine, Jane. spune și își trece mâna prin plasa de sârmă.
- Domnul fie cu tine, Padre David. spun rece și accentuez fiecare silabă.
Ies și oftez, apoi îmi aud tocurile pe rugăciunile rozariului. Mă așez lângă George și imediat îl văd pe David trecând încet pe lângă mine. Îmi atinge mâna cu vârful degetelor dar mi-o smucesc repede, privindu-l serioasă. Îngenunchează în fața altarului apoi intră în camera sa din altar. Ne ridicăm imediat. Totul pare să se petreacă cu viteza luminii, astfel că deja suntem la Taina Împărtășaniei. Toți patru ne ridicăm, intrând în șirul lung de creștini.
