My Demon

Capitolul 2

Ochii sai au analizat clasa si s-au oprit pe mine.A afisat un zambet siret.Asta e. Am pus-o.

-Clasa,acesta este noul vostru coleg, Aiden Black. Domnule Black,te rog sa te prezinti si sa ocupi locul de langa Lisa. Imi urasc dirigintele - si nu doar pentru ca preda fizica.

-Ma numesc Aiden Black,vin din California,parintii mei au divortat de curand iar eu am venit aici cu mama mea.Avocata mamei e din zona asta,iar ele fiind prietene bune ne-am mutat aici.

Dupa ce a terminat scurta sa introdcere a venit spre locul de langa mine. Nici o secunda nu si-a luat privirea de la mine.

-Se pare ca nu scapi de mine nici la scoala. Clar trebuie sa-i sterg zambetul ala arogant candva. Nu l-am bagat in seama,mi-am scos caietul cu un pix si am inceput sa desenez. La un moment dat l-am prins holbandu-se la mine.

-Ce?

- Nu ma asteptam sa ai talent la desen. De fapt nu ma asteptam sa ai niciun talent.

-Foarte amuzant. Atat de amuzant incat am uitat sa rad. Restul timpului nu l-am mai bagat in seama. A incercat sa mai schimbe cateva cuvinte cu mine. Pacat,nu sunt o fire prea prietenoasa.

Dupa ce mi-am notat orarul s-a sunat. Am iesit cu viteza luminii din clasa sperand ca Aiden sa nu ma urmareasca. M-am dus la biblioteca si am luat o carte sa o citesc. Asa trece mai usor timpul si mai trebuie sa stam 2 ore degeaba pana sa ne dea dirigu' drumul acasa.

Deodata am simtit o mana pe umarul meu. Inima parca mi-a sarit din piept din cauza socului. Am ridicat privirea si l-am vazut pe Aiden. Frate,ce are tipul asta de se tine atat dupa mine? Se uita la mine amuzat.

-Ce naiba? Ce cauti aici? Si de ce ma urmaresti? Eram nervoasa peste limite.

-Nu te urmaresc,iar aici e o scoala,am voie sa merg pe unde vreau. E oficial,el e cea mai enervanta persoana din lume.

Am continuat sa-l ignor. Nu parea sa doreasca sa plece,iar cand ma asteptam cel mai putin,acesta a vorbit.

-Scuze pentru aseara,doar ca eram nervos. Nu am mai pierdut pana acum in fata cuiva,mai ales in fata unei fete. Gura mea efectiv era pe podea. El isi cere scuze? Ce e cel mai ciudat e ca pare sincer. - Hai sa o luam de la 0,ce zici?Am dat din cap. Nu puteam sa vorbesc sin cauza socului. Tipul care aseara mi-a declarat razboi azi isi cere scuze? E cumva bipolar?

Dupa intamplarea din biblioteca nu l-am mai vazut pe Aiden. Acum sunt cu Dee langa masina mea. Nu aud ce vorbeste,mintea mea e preocupata acum cu altceva. Ce strategie vrea Aiden sa adopte? Mai ales in ce scop? E ceva putred la mijloc,iar eu trebuie sa aflu.

-Dee,ce ai zice daca am merge sa vedem un film?Dee da sa raspunda dar inchide imediat gura si se uita spre poarta scolii speriata. Ma intorc sa vad ce a speriat-o asa de tare si atunci am ramas si eu muta. Trei SUV-uri negre au intrat cu viteza in curtea scolii si din ele au iesit cate doi barbati imbracati in negru,cu ochelar la ochi. A aparut Aiden langa mine ca prin magie,m-a luat efectiv pe sus si m-a bagat intr-o masina pe care am recunoscut-o ca fiind a sa.

-Ce naiba se intampla? De ce m-ai bagat in masina ta? Si ce e cu graba asta?

Nu m-a bagat in seama,a pornit masina si a demarat pe langa cele trei SUV-uri. Imi simteam inima in gat,iar tot corpul imi tremura. Cine erau acei oameni? Si de ce arata Aiden de parca vazuse fantome? Atatea intrebari imi apar in minte,dar Aiden nu pare dispus sa raspunda la vre-o una.

-Iti explic mai tarziu,cand vom fi in siguranta. Acum trebuie sa scapam de ei. Ma manca limba sa-l intreb cine sunt ei ,dar nu am facut-o. In schimb m-am uitat spre el. Fiecare muschi ii era incordat,iar pedala de acceleratie era apasata la maxim. M-am uitat in spate. Mare greseala. Am vazut cele trei masini venind cu viteza spre noi. Si pareau sa ne ajunga.