My Demon

Capitolul 9

Ne-am antrenat intens toata ziua. Acum sunt super extenuata. Ma dor toti muschii. Cred ca am facut rost si de cateva vanatai. Stau in pat in camera mea si ascult muzica. Incetul cu incetul ma las purtata spre tara viselor.

Luni m-am trezit cu o febra musculara puternica. Ma dureau muschii la cea mai mica miscare. Am facut un dus, m-am imbracat cu o pereche de blugi rupti negri si mi-am luat o bluza albastra. Am mancat un mar si am plecat la scoala.

Orele au fost plictisitoare. Aiden nu venise inca la scoala si nici nu imi raspundea la mesaje. O fi patit ceva?

Era pauza de pranz si nici urma de Dee. Sau de Aiden. Unde o fi cei doi? Am auzit de la Sam ca a i-a vazut azi la scoala. M-am decis sa merg sa-i caut. Am cautat in parcare si surprinzator, masinile lor erau acolo. Ei clar imi ascund ceva, dar ce?

Am continuat cautarea in biblioteca, in cateva sali de clasa, pe terenul de sport si nu am avut niciun rezultat. A mai ramas doar sala de sport. Ma indreptam cu pasi timizi spre cladirea de langa teren, cand, am auzit niste voci cunoscute ce veneau din sala. M-am apropiat in liniste sa aud mai bine, atenta sa nu fiu vazuta. Acele voci le apartineau lui Aiden si Dee. Stateau in sala, fata-n fata. Aiden era mult mai inalt decat Dee.

-Cand vom pune capat la toate astea, Aiden? Dee parea de-a dreptul nervoasa. - R. asteapta. Si stii ca lui nu-i place sa astepte. Cine era R? Eram total confuza.

-Curand, Dee. Lisa nici nu va sti ce a lovit-o. Ross va fi asa de mandru de noi. Fata mi-a picat in plasa. Crede ca m-am indragostit de ea. A fost asa de usor sa o duc de nas. A fost mai greu cu netotul ei prieten. Lacrimi amenintau sa iasa. Asta nu putea fi adevarat,nu? Astept ca in orice secunda sa apara cineva in fata mea si sa-mi spuna ca mi-au jucat o farsa. Dar astept degeaba. Asta e adevarul. Prietenii mei sunt de fapt cei care vor sa ma ucida.

-Bine, dar sa stii ca nu mai avem mult timp. Mi s-a urat sa o tot ascult. Sa ma prefac ca sunt prietena cu ea.

Lacrimile imi curgeau acum siroaie pe fata. M-am ridicat brusc si am inceput sa alerg spre iesire, dar cum norocul nu e de partea mea, am dat peste un cos de gunoi ce s-a rasturnat. Am iesit repede din sala sperand sa nu ma fi vazut. Am alergat cat ma tineau picioarele spre masina. Nu-mi mai pasa ca mai am ore. Trebuia sa plec cat mai repede de la scoala. Aici eram in pericol.

Nu stiam unde sa ma duc. Acasa sigur m-ar fi cautat din prima. La mama la spital nu ma puteam duce. Nu voiam sa o implic si mai mult in asta. Asa ca mai aveam o singura solutie. Aaron. Doar el m-ar putea ajuta acum.

Am condus cat de repede am putut, avand totusi grija sa nu fiu urmarita de politie. Asta imi mai lipsea. Ma tot uitam in oglinda retrovizoare sa vad daca nu ma urmaresc, dar nu era nimeni in spate. Am ajuns langa ferma aceea parasita si am cotit spre ea. Mi-am parcat masina in asa fel incat sa nu fie observata usor si am coborat. Stiu ca trebuia sa-mi continui drumul, dar simteam nevoia de a fi singura.

Prietena mea si iubitul meu s-au dovedit a fi cei care-mi vor raul. Cat de proasta am putut sa fiu sa cred ca Dee se va schimba? Ca va redeveni prietena mea? Cat de naiva sa fiu sa nu-mi dau seama cum este cu adevarat Aiden? Ma pricepeam sa citesc persoane, dar acum...acum nu mai stiu. La asta se referea acel mesaj de pe perete. Era un avertisment. Am primit un semn si nu l-am bagat in seama.

Cand mi-am mai potolit plansul am auzit pasi in spatele meu. Un fior mi-a trecut pe sira spinarii. Nu am mai avut acest sentiment de la asa zisul accident al lui Aaron. Am dat sa ma intorc, dar am fost lovita puternic in cap si am cazut pe pamant. Am simtit cum sunt luata pe sus si dusa intr-o masina. Am incercat sa ma lupt cu intunericul ce punea stapanire pe mine, dar era prea puternic. Totul a devenit negru.

M-am trezit cu o durere puternica in zona capului. Se pare ca asa zisii mei ''prieteni'' m-au gasit si m-au rapit. Am deschis ochii si m-am uitat in jur. Eram intr-o camera intunecata ce mirosea a mucegai. Camera era luminata de o fereastra mica cu gratii. In camera era doar salteaua murdara pe care m-am trezit. Am incercat sa ma ridic, dar am simtit ceva pe glezna de la piciorul stang. Eram legata cu labturi de un picior.

Am auzit galagie, apoi am vazut o usa deschizandu-se si pe ea au intrat Aiden cu inca un barbat. Acel barbat nu parea foarte in varsta. Parea ca avea in jur de 40 de ani.

-Mai, mai, mai. Se pare ca printesa s-a trezit. Barbatul a fost cel care a vorbit.

-C-cine esti? Vocea mea suna stinsa. Abia mi-o recunosteam. Aiden a tresarit la auzul vocii mele. De parca i-ar pasa. Totul a fost un joc pentru el.

-Poate ai auzut de mine. Eu sunt cel care vrea sa va distruga pe tine si pe prietenasul ala al tau. Eu sunt Ross. Ce credea? Ca daca isi insceneaza moartea si de ascunde nu o sa dau de el? Ca un bonus i-am aflat si slabiciunea: tu.

- Ce ti-am facut eu? Cu ce ti-am gresit? Lacrimile curgeau din nou pe fata mea. Ross ma privi si zambi victorios.

-Tu esti sansa mea de a-l scoate pe mucos din ascunzatoarea sa bine pazita. Aiden, ocupa-te de ea. Dupa ce a spus asta, Ross a iesit din camera. Eu tremuram de frica.

-De ce imi faci asta? M-am uitat spre el. -Nici macar nu ma cunosti.

-Nu trebuie sa te cunosc. Misiunea mea a fost sa te fac sa suferi si sa te aduc aici. Mi-ai cam incurcat planurile cand ai plecat din sala de sport.

-Cum m-ati gasit? Chipul sau nu exprima nicio emotie.

-Ti-am pus un dispozitiv de localizare pe masina. El a ridicat din umeri, apoi a venit spre mine. M-a impins inapoi pe saltea si mi-a strans mai tare lanturile in jurul piciorului. Am icnit de durere. Cand se indrepta spre usa m-am decis sa-mi incerc norocul.

-Ce-ar spune mama ta daca ar sti cu ce te ocupi tu? El se intorsese spre mine si din doi pasi a fost in fata mea. Si-a ridicat palma stanga si m-a lovit puternic peste fata, apoi mi-a dat un pumn in burta. Am cazut pe saltea si un tipat mi-a scapat din cauza durerii.

-Sa nu mai pomenesti de mama niciodata! Si cu astea fiind spuse, iese vijelios din canera.

M-am uitat mai atenta prin camera, cautand o sansa de scapare. Apoi am vazut-o. In coltul opus al camerei era un scaun. Mi-am luat o agrafa din par si am desfacut lacatul lantului. Inainte de acel accident, Aaron m-a invatat sa deschid un lacat cu o agrafa. Bine ca imi aminteam cum sa o fac. M-am indreptat spre acel scaun si l-am izbit de perete. Am luat um picior ce s-a desprins si m-am indreptat in liniste spre usa.

Am auzit multe voci dupa acea usa, dar doar una mi-a atras atentia in mod special.

-Sefu', baiatul vine aici in 30 de minute. Totul e pregatit asa cum ai cerut. Nu are nicio sansa sa scape cu viata.

-Bine. Macar o data faceti si voi ceva bun. I-am auzit cum se departeaza si in scurt timp am auzit o usa, semn ca au plecat. Am intredeschis usa de la camera in care ma aflam eu si am vazut ca holul e liber. Mi-am facut un plan in minte cum sa scap de aici. Daca mai aveam putina rabdare Aaron venea aici. Trebuia doar sa gasesc momentul potrivit in care sa actionez.

Nu a mai durat mult si am auzit motoare de masini venind. A ajuns. Nu mai am mult timp si trebuie sa-mi pun planul in aplicare. Am luat piciorul de la scaun si l-am strans mai bine in maini. M-am pozitionat langa usa, gata de atac. Am auzit o usa deschizandu-se si pe cineva cum se apropie. Vine un om de-al lui Ross dupa mine.

Cand am vazut clanta miscandu-se am strans mai bine bucata de lemn si m-am pregatit de atac. Un barbat musculos a dat sa intre in camera, dar nici bine nu a facut un pas, ca l-am si lovit cu toata puterea mea. Imediat dupa a cazut lat la podea. L-am tarat langa saltea si i-am legat glezna. I-am cautat pistolul si cand l-am gasit l-am luat fara retineri. Am fost bucuroasa sa vad ca era cu amortizor.

M-am indreptat spre usa, cu pistolul in fata. Acu'-i acu'.

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦