My Demon

Capitolul 15

Duminica mi-am mai revenit din starea de soc. Sam si Aaron au stat in permanenta cu mine. M-au ajutat chiar sa ii organizez inmormantarea mamei.

Am incercat sa nu mai plang, dar doar gandindu-ma la mama izbucneam in lacrimi. Eram distrusa sentimental. Daca nu ii aveam pe cei doi ca sa ma tina cu picioarele pe pamant, clacam.

Dupa ce Aaron a plecat am inceput sa vorbesc cu Sam despre Josh, in bucatarie.

-Lisa, nu te gandi la asta. Nu poti sa faci asta. Nu acum. Ai nevoie sa te relaxezi o perioada, sa-ti revii. Prietena mea ma privi cu mila. Nu vreau mila ei, vreau ajutorul ei.

-Sam, apreciez ca vrei tot ce e mai bun pentru mine, dar nu pot da inapoi acum. E prea tarziu. Si mai ales ca mama spunea mereu sa nu las un lucru neterminat. Inca o lacrima mi-a curs, dar am sters-o repede. I-am spus totul pe un ton foarte serios. De ieri pana azi vocea mea s-a schimbat mult. Acum e mult mai ragusita, incat nici macar eu nu mi-o recunosc.

-Sigur esti bine? Inca putem opri totul, daca vrei. Trebuie doar sa o spui. Sam m-a prins de mana, incurajandu-ma din priviri sa renunt. M-am ridicat brusc de pe scaun, iar bruneta a scos un tipat ascutit semn ca s-a speriat.

-Sunt bine. Si nu vreau sa ma opresc acum. Asa ca fie imi spui ceva sa-i zic lui Josh ca sa capete incredere in mine, fie voi afla singura. Sam a inghitit in sec si s-a uitat cu ochii mari la mine.

Poate eram dura, dar nu aveam ce face. Atunci cand viata iti joaca feste tu trebuie sa ii tii piept. M-am saturat sa mai fiu slaba, sa depind de altii sa ma apere. De astazi sunt o noua persoana, una mult mai dura, mai serioasa. De azi nu mai las pe nimeni sa ma raneasca.

Demonii trecutului au pus stapanire pe mine, transformandu-ma intr-o persoana incapabila sa mai simta iubirea, incapabila sa mai zambeasca.

Sam mi-a spus ca Aaron are un transport de arme ce pleaca de la docuri marti la ora 23:00. Mi-a zis ca nu e ceva important pentru el, dar Josh nu are cum sa stie asta. I-am multumit, apoi prietena mea a plecat.

Am facut ultimile detalii pentru inmormantarea de maine, apoi am luat telefonul in mana, formand numarul lui Zac. La al doilea apel a raspuns. Auzeam galagie pe fundal. Probabil era la o petrecere.

-Ce? Se pare ca l-am intrerupt de la ceva ''important'' de era asa nervos.

-Zac, sunt Lisa. Mai tii minte despre ce mi-a spus Josh?

-Poate da, poate nu. De ce?

-Pentru ca am aflat ceva, idiotule! Starea de nervozitate in combinatie cu durerea si oboseala nu au un rezultat prea frumos si jur ca daca idiotul asta ar fi langa mine, i-as da o palma de sa ma tina minte. Am auzit cum tuseste si cum un pahar se sparge.

-In 10 minute sunt la tine! Imi zice, dupa care inchide.

Am mers la bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa. Dupa ce am plans doua zile intregi eram foarte deshidratata.

Am auzit o masina cum opreste cu un scartit zgomotos de roti si am iesit sa-i deschid lui Zac. Am fost surprinsa cand l-am vazut si pe Josh cu el. Asta ce cauta aici? Parca il sunasem pe Zac.

Au intrat si s-au asezat pe canapea in sufragerie. Simteam cum ma scaneaza doua perechi de ochi albastrii din cap pana in picioare.

-Esti bine? Arati ca naiba! Jur ca am sa il omor pe Zac. Ii arunc cea mai urata privire si il vad inghitind in sec.

-Nu va intereseaza pe voi asta. Sunteti aici cu un motiv, nu sa ma dadaciti. Am zis pe un ton taios. Josh ma privi cu o spranceana ridicata, interesat parca de tot ceea ce faceam sau ziceam.