My Demon

Capitolul 22

Am mai petrecut putin timp vorbind cu Sam, apoi a intrat in salon domnul Cooper. Mi-a administrat cateva medicamente, apoi m-a ajutat sa ma ridic.

-Haide, Lisa. Vom fave putina miscare. Din fericire glontul nu a produs mari pagube si vad ca te refaci rapid. Doctorul mi-a zambit incurajator. I-am intors gestul.

-Credeti ca as putea sa ma plimb pe aici cu Sam? El m-a privit incruntat, de parca stia ce planuiesc sa fac. -Vreau sa petrecem putin timp ca intre fete. Am zambit inocent spre el. Doctorul a oftat si a incuviintat.

-Dar sa aveti mare grija! Si Lisa, nu fa un lucru pe care mai tarziu sa-l regreti.

Am iesit cu Samantha din salon si ne-am indreptat cu pasi mici spre iesire. Bruneta a zis ca niste aer curat mi-ar prinde bine. Ajunse afara ne-am asezat pe o banca.

-Sper ca nu te gandesti sa faci ceva nebunesc. Mi-am indreptat privirea spre Sam. Ea ma privea serioasa.

-Trebuie sa-l vad, Sam. Am nevoie de asta. Am nevoie sa vad cu proprii mei ochi ca e bine. Ea a oftat invinsa.

-Bine. Dar sa stii ca nu-ti va fi usor. Refuza sa vorbeasca cu cineva si isi petrece din ce in ce mai mult timp in sala de antrenamente. Iese de acolo doar ca sa se duca sa manance, sa se duca la baie si din cand in cand venea in salonul tau. E distrus. Nu l-am mai vazut in halul asta niciodata. Esti sigura ca esti pregatita sa faci asta acum? Mi-a pus o mana pe umar. Am inspirat adanc.

-Trebuie sa o fac. Din vina mea e asa. Am crezut ca o sa-l protejez daca ma dau bine pe langa Josh. Insa se pare ca eu i-am facut rau. L-am ranit in cel mai urat mod posibil. A crezut ca l-am tradat, ca tot ce simt pentru el e o minciuna. Ma urasc pentru tot ce i-am facut.

Sam m-a imbratisat si m-a ajutat sa ma ridic. Am mers spre camera unde se afla Aaron. Nu stiu ce sa-i spun, dar stiu ca daca va dori sa-l las in pace, sa uit de el, asta voi face. Il voi lasa sa-si traiasca viata asa cum crede el ca e mai bine.

-Am ajuns. De aici vei merge singura. Crezi ca poti sa faci asta? Nu stiu daca ma intreaba daca voi putea sa merg singura, caci pana aici m-am sprijinit de ea, sau daca sunt pregatita sa dau ochii cu el, insa am aprobat.

Mi-am luat inima in dinti, am deschis cu grija usa si am intrat. L-am zarit intr-un colt, sprijinit de perete cu mainile in cap, pe omul care mi-a furat inima. Am mers incet spre el, incercand sa-mi mentin echilibrul.

Aaron pare ca nu m-a auzit intrand. Statea sprijinit de perete, pierdut in ganduri. Am ajuns langa el si m-am asezat in aceeasi pozitie in care statea si el. O mana o tineam pe pansament, caci rana incepuse sa ma doara. Dupa ce m-am asezat am scancit de durere. Abia atunci el si-a dat seama de prezenta mea.

-Ar trebui sa stai in pat. M-am uitat spre el. Avea privirea atintita spre un punct fix, stiut numai de el.

-Doctorul mi-a spis ca sunt mai bine si ca trebuie sa fac miscare, asa ca iata-ma aici. Nu ma privea. Chipul sau nu trada nici un sentiment.

-Se vede ca esti mult mai bine, de aceea iti tii mana pe rana. Puteam sa citesc ironie din tonul sau.

-Aaron, uite, voiam sa-ti multumesc ca m-ai adus aici dupa ce am fost impuscata. S-a intors brusc spre mine.

-Nu ar fi trebuit sa fac asta daca tu nu aveai planul acela nebunesc. Ce ai avut in cap? Iti spun eu, nimic! Era furios, il inteleg.

-Asta a fost probabil singura noastra sansa de a-l prinde pe Josh. Si am reusit. Planul a functionat, nimeni nu si-a dat seama de intentiile mele. Stiu ca te-am mintit, dar am facut asta pentru tine, pentru noi.

El si-a trecut nervos o mana prin par. S-a ridicat brusc in picioare si a inceput sa se plimbe prin fata mea.

-Daca pateai ceva mult mai rau? Daca eram si eu ranit? Nu te-ai gandit la consecinte? A inceput sa strige la mine.