My Demon

Capitolul 7

-Aiden, eu...

Nu am mai apucat sa continui caci telefonul a sunat. M-am ridicat de jos si m-am uitat la apelant. Nu cunosteam numarul.

-Alo?

-Domnisoara Lisa Morgan? Sunt doctorul Julian Moore de la spitalul Sf. Maria.

-Da,domnule doctor. S-a intamplat ceva? Cand satenul a auzit cuvantul ''doctor'' a facut ochii mari si dintr-un pas a ajuns in spatele meu.

-Din nefericire,nu am vesti prea bune pentru tine. Mama ta a suferit un accident de masina si a intrat in coma. Acum e in afara oricarui pericol. Asteptam sa se trezeasca.

Cand am auzit mai aveam putin si cadeam din picioare. Noroc ca Aiden era in spatele meu si mi-a pus o mana in jurul taliei pentru suport. Trebuie neaparat sa ajung de urgenta la spital. Am inchis telefonul si m-am intors rapid spre saten.

-Mama a avut un accident. E in coma. Trebuie sa plec la ea imediat.

-Haide la masina. Te conduc eu la spital. Am incuviintat si am mers spre masina sa. Pe drum mi-au dat lacrimile. Daca mama nu avea sa se mai trezeasca? Parca stiind la ce ma gandesc, Aiden isi puse o mana pe coapsa mea si-mi spuse pe un ton dragastos.

-Hei, nu plange. Totul va fi bine. Ai sa vezi. Doamna Emily isi va reveni. Mi-am impletit degetele de la mana cu ale lui. Paru putin surprins de gestul meu, insa aveam nevoie sa stiu ca e cu mine, ca nu ma va lasa la greu.

Cand am ajuns in fata spitalului nu am mai asteptat sa opreasca motorul, ca am si sarit din masina. Am alergat pana la receptia spitalului de unde am cerut indicatii spre salonul mamei. Cand am ajuns in fata usii m-am oprit brusc cu mana in aer, deasupra clantei. Aiden m-a ajuns in sfarsit.

-Du-te sa o vezi. Ce mai astepti?

-Mi-e frica. Recunosc infranta. -Mi-e frica de cum o sa o gasesc. Daca accidentul a fost mai grav decat ne asteptam? Daca... El ma imbratisa strans. Dupa ce ma elibera din imbratisare ma luase de mana.

-Totul o sa fie bine. Eu sunt aici pentru tine. Daca vrei, voi intra cu tine.

-Multumesc. L-am strans de mana si am patruns in micul salon. Mama statea pe un pat, palida la fata, cu o perfuzie bagata si inconjurata de aparate care bipaiau. Mi-am pus mainile la gura si un val de lacrimi m-au navalit. M-am apropiat de patul mamei si am luat-o de mana.

-Mama,fi puternica. Lupta, intoarce-te la mine. Nu ma parasi si tu. Aiden venise langa mine si imi arata un biletel. M-am incruntat si i-am luat biletelul din mana. Dupa ce l-am citit am inceput sa tremur de frica.

,,Ai grija de tine si de cei din jurul tau. Ross''

Am sarit la pieptul satenului si am inceput sa ma descarc. Plangeam pentru toate zilele in care am suferit, pentru mama, dar mai ales pentru ce avea sa fie in viitor. Frica a pus stapanire pe mine.

-Vom trece noi si peste asta,iti promit. Ai incredere in mine. Voi face tot posibilul sa te tin in siguranta. Jur sa fac asta, chiar daca o sa-mi pierd viata incercand. Si-a pus palmele pe obrajii mei si mi-a sters lacrimile. Ochii sai erau foarte sinceri. Privirea i-a coborat spre buzele mele. Apoi m-a sarutat. Era un sarut tandru, plin de promisiuni.

Am auzit un zgomot in salon si ne-am oprit din sarut. Am zambit si l-am luat de mana. M-am intors spre patul mamei. Baietii au dreptate. Trebuie sa fac ceva ca sa ma apar. Atunci am avut o revelatie.

-Aiden, vreau sa ma invatati sa ma bat. Vreau sa ma antrenati ca sa pot sa ma apar singura. El facu ochii mari si ma intorsese spre el.

-Ai innebunit? Ce e in capul tau?