Am ajuns in clasa...se pare ca a fost decorata mai ceva ca in toti anii. Ma asez in a treia banca impreuna cu cea mai buna prietena a mea Ioana. Dna diriginta isi incepe discursul
plictisitor ca-n fiecare an... Anul acesta am profiatat de aceste cateva minute ca sa il stidiez pe Cezar (asa il chema pe Le Misterios). Se pare ca era genul de baiat care se ascunde in gasca. O data lasat singur este poerdut... Ce coincidenta si eu. Fara grupuletul meu nu sunt NIMIC! Deodata isi intoarce privirea la mine. Ma intorc repede si ma prefac interesata de ceea ce spune doamna diriginta. Se uita in continuare la mine si nu isi mai intoarce privirea (la fec cum am facut si eu). Ma emotionez si rosesc. Imi spun in gand: " Calm AnneMarie, calm. Sigur se va intoarce. Doar inspira adanc si incearca sa te uiti si tu la el dar nu te holba." Am obisnuinta ca atunci cand ma uit la cineva sa ma cam holbez... Ma uit la el, iar el imi zambeste...simt cum mi se innmoaie picioarele. Ii zambesc si eu dar exact in acel moment dna diriginta isi termina discursul. Face prezenta si ii "examineaza" pe colegul cel nou. Ne da orarul si spune ca ne lasa la dispozitie o saptamana sa ne alegem un coleg de banca (baiat in cazul fetelor si fata in cazul baietilor).
