Eu si Daria am decis sa mergem la Mall pentru a ma inveseli. La un moment dat ni se face foame si mergem in zona de restaurante. Evident ca nimic nu poate sa mearga bine...trebuie tot timpul sa apara EL...Cezar... Imi vine sa plang. Inca nu pot uita ce i-am facut de dimineata. Imi i-au inima in dinti (la propriu, pentru ca mancam o inima-acadea) si ma indrept spre el.
"Mhm...hei Cezar... Vreau sa iti spun ca imi pare rau pentru dimineata. Nu eram in apele mele si chiar nu stiu de ce am reactionat asa..."
"Sa nu iti para! Asta meritam! Eu eram cel prea curos! Mie imi pare rau..."
Ah...cat de imtelegator...imi doresc sa ii pot spune tot ceea ce gandesc despre el dar sunt AnneMarie, deci sunt prea timida...
"Pai daca vrei sa fie asa...scuze acceptate!" spun eu stangace.
"Si eu le accept pe ale tale..." spune el.
"Trebuie sa ma intorc la prietenele mele acum...poate ne vedem mai incolo..."
"Ok...paa!"
"Paa!"
-imi plce de tine- spun eu dar eram deja prea departe ca sa ma mai poata auzi.
Ma intorc la Daria ai ii spun totu.
"Astea sunt semne clare ca te place!" spune Daria entuziasmata.
"Nu cred...dupa toate cate i-am facut..."
"Hai mai...e clar ca te place. La urma urmei si el te-a ranit..."
"Dar el nu a urlat la mine"
"Asa e, ai dreptate dar sigur te place daca te-a iertat..."
