In acel moment ajunge si Ioana cu inghetatele. Nu le scapa dar e vizibil surprinsa. Termin cu Cezar si ma uit la ea. Nu pot sa scot nici un cuvant dar ii explic din priviri. Din fericire ea stie bine limbajul privirii mele. Ma ia in brate. Cezar e la fel de surprins ca mine. Ioana imi sopteste la ureche "Va las 5 minute singuri...aveti ceva de discutata". Eu dau din cap aprobator dupa care pleaca.
- Iarta-ma ca am fost un prost, spune Cezar.
- In ce sens?
- Ca m-am purtat asa cu tine.
- Nu-i nimic. Am inteles, raspund eu.
- Ce ai inteles?
- Privirea ta.
- Wow! Nimeni nu a mai reusit pana acum sau cel putin nimeni nu a mai incercat.
Ma ia si el in brate.
- Deci acum suntem mai mult decat prieteni? intreb eu.
- Mda...asa se pare, spune el nonsalant.
Se reintoarce Ioana, iar Cezar se ridica si pleaca. Ioana se aseaza in locul lui si ii povestesc si ei ce am vorbit cu Cezar si ii explic ce simteam.
