Ajung acasa inca uimita ca EL a vrut sa vorbeasca cu mine. Acel EL care mi-a dat lumea si inima peste cap...acel EL care mi-a ametit sentimentele.
Am stat toata dupamiaza gandindu-ma la EL. Eram in lumea iubirii (partea iubareata).
Visele mi-au fost din nou oprite de telefon. Alt mesaj. De la cine oare? Evident era Cezar. Ma intreba cum ma simt...cat de grijulu.
Reamintindu-mi ca sunt "bolnava" ii spun ca ma simt mai bine si sa nu isi mai faca griji.
"Dar eu vreau sa imi fac griji..." raspunde el.
"Ah...stai calm!" scriu eu innapoi.
Spune ca vrea sa il ajut in continuare cu fata visurilor lui. La acest mesaj ma intristez. Nu sunt sanse sa fiu eu. Desi totusi ma intreb daca nu face asta doar ca sa ma faca geloasa nu cred ca sunt eu. Carolina si Diana....ah de ce tocmai ele. Macar daca erau niste fete mai cum se cade. Am adormit cu ele in minte si m-am trezit cu EL in minte.......
