Ca in orice alta zi Cezar imi scrie. In ultima vreme vorbeam foarte mult cu el (cand zic foarte mult chiar ma refer la foarte mult). Ma facea sa rad si ma inveselea. Nici nu ma mai gandeam la nesimtitul de Eric. In ziua de dupa despartire Cezar mi-a scris ca nug eu l-am pierdut pe Eric, ci el pe mine... Atunci m-a facut sa zambesc.
Incepeam sa ne apropiem din ce in ce mai mult. Intr-o zi merg in parc cu Ioana...asa ca-ntre fete... Il vad pe Cezar. Il salut dar merg mai departe.
E destul de cald asa ca o rog pe Ioana sa cumpere niste inghetata. Se ridica de pe banca si se duce spre standul ca ingetata. Doadata se aseaza langa mine Cezar.
- Buna! (spune Cezar)
- Buna! Ce fa... Doar atat apuc sa zic caci el se apropie prea tare de mine. O distanta de doar cativa mm. Eram impietrita dar tot am reusit sa ma dau putin mai in spate. Ii admir ochii. Sunt de un caprui perfect si se scimba in functie de starea lui. Avea emotii si imi dau seama...am ajuns sa ne cunoastem foarte bine. Nu scoatem nici un cuvant... Deodata buzele lui se lipesc de ale mele intr-un sarut perfect cu baiaful perfect cu ochii perfecti. Era minunat!
