Ajung acasa si o sun pe Ioana...sa vad cum se mai simte, dar ea ma intreaba cum ma simt eu. A vazut cum ma uitam la Cezar apoi la Diana si din nou la Cezar. I-am expicat totul si ca de fiecare data m-a inteles si m-a facut sa ma simt mai bine. Dupa ce am terminat de vorbit cu ea m-am trantit in pat si am inceput sa visez cu ochii deschisi... Ma readuce din lumea viselor bazaitul telefonului. Un mesaj de la un numar necunoscut: "Hey...cum mai esti?"
"Ăăămm...ne cunoastem?!" ii spun eu.
"Da, sunt Cezar!"
"Aaa...scuze nu am numarul tau in telefon. Tu de unde il ai pe al meu?!"
"Am rugat toti colegii sa imi dea numarul tau dar nimeni nu a vrut, in afara de Ioana."
"Ahaa...si de ce aveai nevoie de numarul meu?"
"Am nevoie de un sfat si cred ca tu mi-l poti da..."
Am inlemnit...EL avea nevoie de ceva care doar eu ii putem oferi.
"Ok, spune ce e."
"Imi plece de o fata si nu prea stiu cum sa o abordez...ma poti ajuta???"
Mi-am dat seama ca nu pot fi ei dar totusi am decis ca il pot ajuta.
"Hmm...sa vedem...e din clasa?"
"Nu" raspunde el.
Era clar Diana...
"Ai incercat sa ii spui asta?"
"Da dar ma rusinez mereu la jumatatea drumului..."
"Nu mai pot vorbi acum dar daca vrei te pot ajuta maine sa vorbesti cu ea"
"Ok...paa!"
"Paa!"
O sun repede pe Ioana si ii spun exact tot ce am discutat cu Cezar si ii cer un sfat. Ioana spuse ca a uitat ca i-a dat numarul meu de telefon lui Cezar, dar ca sfat a spis sa il ajut in continuare caci astfel se va indragostii de mine.
Nu prea cred dar incerc...vedem maine...........
