Se suna de pauza si ies afara cu Ioana. O linistesc si ii spun ca totul va fi bine...pana cand il vad. Facea ceea ce faceau si ceilalti baieti in pauze: ieseau afara si se plimbau nonsalanti. Nu e nimic ca l-am vazut, totusi este un coleg (mai special), dar mi s-a taiat respiratia, pentru a doua oara in aceasta zi, cand l-am vazut in bratele altei fete. Uuggghhhh!!!!! Era Diana...o fata cu care nu pot sa zic ca eram tocmai buna prietena. Au inceput sa vorbeasca si fara sa vreu nu i-am mai dat atentie Ioanei pentru o clipa. Ioana m-a tras de maneca si m-a intrebat ce se intampla, dar i-am spus ca nu conteaza si am continuat in remedierea problemelor ei. Am discutat toata pauza si ora de biologie...pana cand am decis sa schimbam subiectul in....Diana (fata care il imbratisa pe Cezar).
