Insfarsit vine autobuzul. Salvarea mea...sau nu. Se pare ca toti trebuiau sa i-a acelasi autobuz. "Yay"😑.
In autobuz suntem tacuti. Mai intai coboara Eric, apoi Diana. Acum am ramas singura cu Cezar. Este sansa sa aflu mai multe despre el.
"Si ce mai faci?" incep eu sec.
"Bine...ce as putea sa fac?"
"Incerc doar sa pornesc o discutie..."
"Ok despre ce vrei sa vorbim?"
"Nu stiu...ma gandeam ca ma poti ajuta tu cu un subiect..."
"Ce zici de...Eric?" propune el.
Era clar ca Cezar e gelos. Vrea sa vorbim despre Eric. Sigur o sa ma i-a la intrebari. Huh...AnneMarie ramai calma! Accepta subiectul si vezi ce se intampla!
"Eric?! Wow! Ok..."
"Cum te intelegi cu el?" intreaba Cezar.
Ma gandeam ca e gelos dar chiar asa! Probabil tine la mine...sau cel putin asa sper eu.
"Ce fel de intrebare tampita mai e si asta?! Normal ca ma inteleg bine cu el, doar este colegul meu de banca!" raspund eu nervoasa.
"Okok...calmeaza-te! Era doar intrebare... Si totusi cat de bine va intelegeti???"
______________________________________
Subconstientul: "hăh?! Wow ce gelos e! AnneMarie e prea dubios! Lasa-l! Nu ii raspunde!"
Eu catre subconstient: "Ai dreptate! E prea curios! Deja devine dubios!"
______________________________________"Doamne! Ce obsedat esti! Ce te intereseaza?! Eu si cu Eric ne intelegem FOARTE BINE! Ai vreo problema?!" ii spun eu lui Cezar din cale afara de nervoasa. Ma ridic de langa el si cobor din autobuz chiar daca nici macar nu este statia la care trebuie sa cobor. Nu pot sa cred ca urlasem asa la Cezar. Nu pot sa cred ca am putut sa fiu asa de furioasa.... Incep brusc sa lacrimez. Sentimentele mele o i-au razna. Nu stiu ce simt...nu stiu ce sa fac... I-au urmatorul autobuz pana acasa. Acasa intru pe Skype si ma descarc alaturi de Daria si Ioana.
