Sunt emoționată. Eu și Kai am mai petrecut timp împreună, chiar am și dormit împreună,dar acum e diferit. E o adevărată întâlnire. Nu știu cu ce ar trebui să mă îmbrac. Îmi dau toate hainele jos din dulap și încep să caut. După o serie de refuzuri găsesc ceva potrivit. Îmi iau o rochie albă, mulată, cu modele frumoase de negru. Îmi ondulez părul, care se pare că arată perfect. Decid să îmi fac un machiaj mai evident, folosind nuanțe închise. Folosesc un ruj roșu ce completează perfect aspectul meu elegant. Mă uit în oglindă și sincer îmi place cum arăt. Mă întreb unde o să mă ducă, cum o să fie. Mă uit pe fereastră și văd mașina lui. El e afară și se plimbă de colo colo. Părul îi stă aranjat perfect, parcă e venit de la coafor. Are un costum elegant negru și o cămasă albă acompaniată de o cravată neagră. Arată atât de bine. Încetez să mă mai holbez la el și ies din apartament. Cobir scările cât de încet pot. Mă sună Kim, dar nu pot să îi răspund acum. O să o sun când o să mă întorc acasă.
Ies din bloc și simt un vânt călduț cum îmi străbate părul. E relaxant. Kai mă observă și se apropie de mine. Mă îmbrățișează și se îndepărtează puțin, analizându-ma atent. Nu știu ce ar trebui să fac, așa că doar stau și îl privesc și eu. Ce pot spune? E perfect.
- Arăți...minunat.
- Pot spune același lucru și despre tine.
Îmi zâmbește cald și ne îndreptăm spre mașină. Îmi deschide elegant portiera. Intru și îi mulțumesc. Se așeză pe locul șoferului și pornim. De data asta nu conduce cu viteza specifică lui, asta mă liniștește. Mă uit pe geam și aștept în liniște să ajungem. Mergem ceva timp cu mașina. Această parte a Seulului îmi este necunoscută. După încă 5 minute de mers ajungem în fața unui restaurant uriaș. Este foarte elegant și sofisticat. În acest moment mă bucur enorm cà m-am îmbrăcat așa.
Kai mă ia de mână și intrăm. Interiorul e mult mai fascinant. Predomină culoarea albă, podeaua e din marmură albă, așa cum am văzut acasă la el. Toate mesele sunt ocupate de cupluri îndrăgostite care își declară iubirea. Pe fundal se aude o melodie lentà ce completează atmosfera romantică. La recepție ne întâmpină o doamnă drăguță.
- Oh. Domnule Kim Jong In, ați ajuns! Veniți cu mine.
Probabil frecventează des acest loc dacă personalul îi știe deja numele. Spre surpinderea mea ne conduce afară. E o terasă mare, cu o masă de două persoane în mijloc. Femeia se scuză și pleacă în local. Priveliștea e superbă. Sunt surprinsă de cât efort a depus Kai în asta. Mă conduce spre masă și mă așez. Se pare că nu vom fi serviți de nici un chelner, deoarece Kai deja a început să așeze mâncărurile.
- Cum e? Îți place aici?
- Kai...e superb.
- Mă bucur să aud asta.
În timp ce mâncăm discutăm tot felul de chestii și aflu că avem foarte multe lucruri în comun. Îmi place de acest Kai grijuliu și cu zâmbetul larg pe față. Mă simt norocoasă că sunt aici, cu el.
- De ce locuiești în America? întreb eu deodată.
- După moartea mamei și a fratelui meu, tata a decis să plecăm. Oricum avea afaceri acolo, care trebuiau întreținute. Mi-am continuat studiile acolo. După am preluat locul tatălui meu în câteva dintre firmele noastre.
- Cred că ți-a fost greu să te muți într-o țară nouă: o limbă nouă, oameni noi.
- Cred că tu mă înțelegi cel mai bine. Și tu ai venit în Korea și nu cunoșteai pe nimeni.
- Da, așa e.
- De ce Korea?
- Sincer, nu știu. Voiam un loc îndepărtat în care nu s-ar fi gândit nimeni să mă caute. Țara asta mi s-a părut cea mai bună soluție. Eram singură și neajutorată până am întâlnit-o pe Kim. De la ea l-am cunoscut pe Baekhyun și acum pe voi toți. Dar tu? De ce te-ai întors aici?
- Am niște treburi de rezolvat și ne-am adunat tot grupul nostru din liceu. Mai petrecem timp împreună și după Crăciun plecăm toți.
- După Crăciun...plecați toți?
- Da. Ne distrăm cât mai avem ocazia. Cine știe peste câți ani ne vom întoarce aici?
Mă înec cu propria suflare. O să plece și nu o să se mai întoarcă. De ce? Își aprinde o țigară și începe să tragă fumul puternic.
- Fumezi?
- Încerc să mă las.
- La clubul în care lucrez inhalez doar fum de țigară.
- De ce lucrezi acolo?
- Nu îmi ajung banii doar din serviciul meu. Trebuie să mă întrețin. Sunt plătită bine. Chiar dacă se întâmplă situații imprevizibile, cum a fost în seara în care ai fost rănit, eu o să continui. De asta am venit aici. Să risc, nu?
- Îmi place cum gândești.
Îi sună telefonul. Se uită la numele celui care îl apelează și își încleștează puternic maxilarul. Nu răspunde și își întoarce privirea spre mine. Se ridică, iar pe fundal apare melodia mea preferată. Mă ia de mână.
- Îmi permiteți să vă invit la dans?
- Desigur. spun râzând.
Își pune mâinile în jurul taliei mele. Are brațe puternice în care mă simt mereu protejată. Dansăm lent, sincronizându-ne perfect mișcările. Dacă aș putea, aș rămâne așa pe veci. Nu mă mai gândesc la nimic acum, doar trăiesc această clipă. Când melodia se termină mă strânge la pieptul lui. Stăm câteva minute așa, până el se îndepărtează și se uită la mine.
- Mergem? mă întreabă.
- Da.
Îi plătește chelneriței nota și ieșim din restaurant. Intrăm în mașină și pornim spre casă. A fost atât de frumos...tot ce a făcut. Pur și simplu s-a întrecut pe sine. Sincer, putea să mă ducă și la un mic fastfood din apropiere, nu îmi păsa. Defapt, singurul lucru important e că am petrecut timpul împreună. Am reușit să îl înțeleg. Parchează mașina aproape de blocul meu. Iese din mașină. În același timp ies și eu.
- Ce zici de o plimbare?
Accept fără să mai stau pe gânduri. Ajungem în parcul pe care îl iubesc cel mai mult din tot Seulul.
- E parcul meu preferat. spune el.
- Și mie îmi place locul ăsta. E atât de plin de viață chiar și când e toamnă.
Lângă este un pod frumos amenajat, care se transformă într-o fântână arteziană. E minunat. Cerul e plin de stele strălucitoare, iar luna stă în mijlocul lor. Toate formează o imagine inimaginabilă.
- Wow. exclam uimită.
- Pentru mine e cel mai frumos loc din Seul.
- E minunat aici, Kai. Am venit aici când am ieșit de la serviciu, aproape zilnic, dar nicuodată nu am văzut parcul atât de frumos.
- Păi acum e momentul când își arată adevărata frumusețe.
Ne așezăm pe o bancă. Se pare că suntem doar noi aici. Kai își unește degetele cu ale mele formând un pumn perfect. Îmi las capul pe umărul lui. Nu spunem nici unul nimic. Ne bucurăm doar de noi, de timpul petrecut împreună și de imaginea din fața noastră. Telefonul îmi vibrează. E un mesaj de la Chanyeol în care îmi spune că mâine e luni și trebuie să fim la 8 la birou. Mă uit la ceas și tresar: e deja ora 2.
- Mâine e luni și lucrez de la 8. Ar trebui să mergem.
- Dacă îmi amintesc bine și eu merg mâine la serviciu de la 8. Hai să mergem.
Ajungem în fața blocului și ne uităm unul la altul. Se apropie de mine, fețele noastre fiind la o distanță minusculă. Mă sărută pe frunte și mă îmbrățișează.
- Mulțumesc. îi spun eu. Mulțumesc pentru seara asta minunată.
- Eu îți mulțumesc.
- Noapte bună, Kai!
- Noapte bună, Amy!
Intru în apartament și mă descalț leneșă. Îmi e prea somn să o sun pe Kim, așa că decid să mă schimb în pijamale și să mă pun în pat. Adorm cu gândul la Kai și cu veșnica întrebare: oare ce se va întâmpla în viitor? Am început totul cu dreptul, dar nu e așa simplu cum pare.
