Mă numesc Amy și am 20 ani. Am părul blond și lung și ochii căprui. Am înălțimea de 1,75(sunt destul de înaltă...zic eu :) ). Viața mea era una normală până m-am hotărât să plec de acasă, să las totul în urmă și să încep totul de la 0. Am hotărât să plec departe....și uite-mă acum, aici, in uriașul Seul. Nu știu de ce am ales acest oraș...știam că aici nu voi întâlni pe nimeni cunoscut. Korea mi s-a părut, în acel moment, un loc perfect.
Locuiesc într-un apartament destul de mic, însă este perfect pentru mine, având in vedere că locuiesc singură. Încă nu m-am obișnuit cu mâncarea de aici, de aceea mănânc des la un fast-food din apropiere. Acolo am cunoscut o fată foarte de treabă care vorbește engleză. Mă bucur că o am pe ea...pot spune că e cea mai bună prietenă de aici. O cheama Kim Jong Wu...dar eu îi spun Kim. E mult mai simplu.
Lucrez la o echipă de editare, iar de 3 ori pe săptămână sunt ospătărițã la un club. E obositor, toate acele priviri pe o fată care arată diferit...dar m-am obișnuit. Kim vine in fiecare sâmbătă dimineață la mine, ca mai apoi să mergem la sală. De cele mai multe ori sfârșim ziua uitându-ne la tv.
Am încercat să învăț coreană, însă fără succes. Cuvintele spuse de mine in coreană sună ca o limbă a extratereștrilor...dar e ok, o să stau mult aici, deci am timp.
Am destui prieteni aici cu care mă înțeleg. Ieșim în weekend pentru că avem job-uri ce nu ne permit să ieșim în timpul săptămanii.
Trebuie să iau metroul în fiecare zi ca să ajung la "servici". Nu am o mașină. Nici nu m-am gândit să îmi iau una...mă descurc așa. Seara, când trebuie să merg să lucrez la acel club numit "The King" mă ia Kim cu mașina pentru că și ea lucrează acolo, cu mine. Când nu poate veni Kim merg cu Chanyeol, un prieten bun.
Kim are tot ce își dorește. Părinții ei au o firmă uriașă și sunt bogați, însă ea a renunțat la acea viață, zicea că vrea să fie independenta. Nu am înțeles-o nicuodată și nici nu cred ca o sã o pot înțelege. Oricum, duce o viață obișnuită. Hainele ei o dau de gol: se îmbracă tot timpul la modă, doar haine de firmă. Are și o mașină superbă. O invidiez uneori, dar o iubesc mult, e cea mai bună prietena a mea. Are un iubit minunat pe nume Baekhyun și o iubește foarte mult. Mereu îi face mici cadouri semnificative si petrec mult timp împreună. Pot zice ca sunt geloasa pe ei, pe iubirea lor. Eu nu am un iubit, nici nu am nevoie de unul acum, am destule pe cap.
Când am ajuns aici eram foarte confuză, chiar neajutorată. Cu greu am obținut un job. Am intrat în echipa de editare după ce i-am arătat șefei poveștile și poeziile compuse de mine. De mică am avut talent la scris...însă nu am avut ocazia să arăt asta niciodată. Am ajuns sălucrez ca ospătăriță în club prin intermediul prietenei mele, Kim. Chiar dacă nu îmi place să lucrez acolo(pentru că e un club de fițe), mă ajută mult salariul pe care îl primesc. Nu mi-am dorit niciodată să fiu angajată, mereu am vrut să am propria afacere, sã fiu propriul meu șef, dar asta este situația și trebuie să o accept.
Firma de editură este una mare și recunoscută. Tot ce trebuie să fac este să traduc articole și uneori să compun articole. În ziua interviului am avut mari emoții. Ziua aia a fost foarte ghinionistă. Am luat dimineață metroul greșit și cu greu am ajuns la destinația corectă. Ploua cu găleata, de aceea am ajuns udă leoarcă și în fața cladirii m-am împiedicat și mi-am rupt tocul. Când am ajuns în sala interviului arătam ca o ciudată...dar în cele din urmă am obținut job-ul. Aici am un prieten foarte bun, Chanyeol, care mă duce uneori cu mașina la lucru. Mă bucur sincer că l-am cunoscut.
Este prima mea carte. Sper că vă va plăcea. ^_^
