Au trecut deja 2 ore de când am pornit, însă niciunul nu zicem nimic. Eu nu îndrăznesc să o fac, iar el e prea nervos acum...totuși nu înțeleg de ce. Primesc un mesaj de la Kim, sigur e îngrijorată. Prefer să nu-i răspund acum. O să o sun când ajung acasă. Liniștea e mormântală și nu înțeleg de ce. Trebuie să fac ceva, să spun ceva. Nu pot suporta situația asta jenantă. Trag aer adânc îmi piept și încep să spun:
- Xiumin, eu...
- Tu ce, Amy? Tu ce? Îți imaginezi câte griji mi-am făcut în privința ta? Și ai plecat cu el, serios? Știi măcar că pentru el nu ești decât ca toate celelalte? El nu a avut și nu o să aibă vreodată o relație. Pe el îl interesează doar să-și satisfacă poftele carnale. Îl cunosc prea bine. Te credeam altfel.
- Îmi....pare rău că ți-ai făcut griji. spun cu o voce stinsă.
Nu mai spune nimic. Nu am făcut nimic și Kai nu s-a atins de mine. Deabia dacă ne cunoaștem, nu vreau nimic cu el. Mă simt vinovată, dar nu știu de ce. Nu trebuia să vin cu Xiumin. Dar de ce se comportă așa? Îmi este un prieten bun, nu vreau să distrugem această prietenie dintr-o prostie.
Ajungem în Seul și în 5 minute Xiumin parchează în fața blocului. Nu știu ce ar trebui să fac. Rămân în mașină. El privește direct în față cu o expresie neutră.
- Mulțumesc că m-ai adus. Nu o să te mai deranjez.
Vrea să spună ceva, dar eu ies repede din mașină și fug în apartament. Mâine am o zi plină. Măcar nu sunt de serviciu la club. Mă duc în baie și fac o baie lungă. Mă demachiez și mă îmbrac în niște haine confortabile. Îi trimit un mesaj lui Chanyeol spunându-i că mâine mă duce Kim la birou. Nu e adevărat, dar vreau să merg cu autobuzul, trebuie să fiu mai independentă și să fac lucrurile pe cont propriu. Îi trimit un mesaj lui Kim și îi spun că sunt bine și că am ajuns acasă. Imediat primesc un apel de la ea.
- Ce faci, Amy? Cum a fost drumul spre casă?
- Sunt bine. Nu am vorbit mai deloc cu Xiumin, era foarte supărat. Nu știu de ce reacționează așa. Tu ce faci?
- Mă pregătesc să ies cu Baekhyun. Vino și tu cu noi!
- Nu mulțumesc. Mâine trebuie să mă trezesc devreme, prefer să mă odihnesc.
- Haide, Amy.
- Tocmai mi-am amintit că mai am câteva pagini de tradus. Vorbim mâine. Distracție plăcută!
- Mulțumim. Noapte bună!
- Noapte bună!
Nu voiam să fiu în plus și să le stric seara. Chiar dacă nu aveam nimic de făcut, hotărăsc să rămân acasă. Am început să vizionez un film...nici nu știu când am adormit.
Dimineață mă trezesc devreme, înaintea alarmei. Azi merg cu autobuzul, perfect. Chiar trebuie să îmi iau o mașină! Mă duc în baie și-mi fac rutina de dimineață. Mă dau cu puțin rimel și merg spre dulap. Aleg să mă îmbrac cu ceva lejer, am purtat prea multe rochii și pantofi săptămâna trecută. Mâine sunt de serviciu la club, deci o să trebuiască să mă îmbrac atunci în rochie. Îmi iau o pereche de blugi închiși la culoare și o bluză cu un imprimeu drăguț pe ea. Părul mi-l prind într-un coc dezordonat. Nu mai am timp să mănânc, așa că mă mulțumesc doar cu o cafea ce o să mi-o cumpăr de la o cafenea. Mă grăbesc să ies din casă și merg la stația de autobuz. În 5 minute sunt deja în mijlocul de transport comun. Nu am mai mers demult cu autobuzul și spre surprinderea mea nu e chiar așa neplăcut, am timp să-mi pun ordine în gânduri.
Înainte de a merge la birou intru în cafeneau din apropierea locului meu de muncă.
- Aș vrea un Americano.
- Și eu. se aude o voce de lângă mine.
Mă întorc și îl văd pe Kai cu un zâmbet drăguț. E la fel de elegant și cuceritor ca de obicei. Ne punem amândoi la o masă de două persoane
- Neața, Amy! Ce faci aici așa de dimineață?
- Păi am venit la serviciu și am hotărât să îmi iau o cafea. Tu ce faci aici?
- Lucrez la o firmă din apropiere. Vezi clădirea aia mare? Acolo lucrez.
- Eu lucrez la firma de editură de alături. Nu mă gândeam că lucrezi..
- De ce? Arăt prea bine?
- Nu, spun râzând, pur și simplu nu pari genul.
- Se pare că ne vom întâlni destul de des pe aici.
- Da, așa se pare.
Mă iit pe geam și îl văd pe Chanyeol. Mai este puțin și e ora opt.
- Atunci, ne mai vedem. spun și ies în grabă din cafenea, strigându-l pe Chanyeol.
- Hei, Amy! Cumde ai venit așa devreme? Te-a adus Kim?
- Da, sigur.
- Să intrăm. Avem destul de lucru azi.
- Da, așa este.
Ajung la biroul meu și mă apuc de muncă. Nu am prea multe de făcut azi, dar mă grăbesc ca să am destul timp liber. Nici nu îmi dau seama când trece timpul, e deja seara. Mă duc la Chanyeol și ieșim amândoi din clădire.
- Deci....unde vrei să mergem la cină? întreb eu curioasă.
- Ce zici să bem niște soju și apoi să mâncăm ceva bun?
- Soju? Vezi că tu trebuie să mă duci acasă!
- Știu, știu. Îmi asum asta.
Râdem amândoi. Mă simt bine în compania lui Chanyeol. Intrăm într-un restaurant micuț, dar foarte drăguț. Mâncăm tot felul de specialități coreene, iar eu nu exagerez cu soju, nu vreau să mai fiu beată. Vorbim tot felul de chestii amuzante, iar după ce terminăm de mâncat ne îndreptăm spre casă.
- Nu îți e dor uneori de ai tăi? mă întreabă brusc.
Nu răspun nimic. Nu pentru că nu vreau, doar pentru că nu m-am gândit niciodată la asta.
- Mie îmi e dor...de mama. Adică stă în coma aia nenorocită și nu mai vine odată acasă. Vreau să vină, să fim fericiți ca înainte.
Mă uit la el cu compasiune. Chiar îi e dor de ea. Mă apropii de el și îl îmbrățișez călduros. Simt că avea nevoie de asta.
- Ce zici ca într-o zi să o vizităm, împreună? O să vin cu tine data viitoare, ok?
- Mulțumesc.
Ajungem în fața blocului. Ne luăm la revedere și intru în apartament. Mă schimb în pijamale și mă pun în pat. Acum tavanul mi se pare cel mai interesant lucru la care pot să mă holbez. Nu pot să adorm, chiar dacă sunt obosită. Prin cap îmi trec tot felul de gânduri. Îmi amintesc de întrebarea lui Chanyeol. Oare nu îmi e deloc dor de ai mei? Sincer, nu m-am gândit la asta până acum. Dacă aprofundez acest gând pot zice că îmi e chiar dor. Îmi amintesc cum ne strângeam toți la masă și discutam tot felul de subiecte sau când ne uitam la filme până adormeam sau când toți ne contraziceam pe un subiect aparent banal. Da, îmi e dor de ei, de toți. Nu sunt singură aici, dar mă simt singură, foarte singură. Îl invidiez pe Chanyeol...măcar el are o mamă aici, aproape de el. O am pe Kim, îi am pe Baekhyum, Xiumin și Chanyeol, dar tot mă simt singură. Atâtea gânduri care nu-mi dau pace. Am vrut să trăiesc pe cont propriu și uită-te la mine acum: într-o țară străină, înconjurată de străini, cu 2 job-uri de care nu pot zice că sunt mândră. O să mă descurc în continuare? Trebuie să o fac, e o necesitate. Telefonul îmi vibrează, semn că am primit un mesaj. Îl deschid: " Noapte bună! Să mă visezi! irezistibilui Kai". Încep să râd puternic. De unde are numărul meu? Oricum nu contează acum. E o persoană foarte grijulie. În starea în care eram în acea seară putea să profite pe deplin de mine, dar nu a făcut-o. Totuși vorbele lui Xiumin m-au pus pe gânduri. El îl cunoaște de foarte mult timp pe Kai și îl știe foarte bine. Nu msi vreau să mă gândesc la asta. Îi trimit un mesaj cu " Noapte bună!" și mă pun la somn. Ziua de mâine va fii lungă și obositoare!
