- Krystal și Kai se cunosc de când erau mici. Părinții lor sunt foarte buni prieteni de familie. Și-au petrecut aproape toată viața împreună, până când Krystal a trebuit să plece în China. Părinții lor chiar își propuneseră ca cei doi să se căsătorească. Krystal a trebuit să plece și i-a fost foarte greu să se despartă de Kai. Aveau 18 ani atunci, iar Krystal i-a spus lui Kai să vină cu ea, însă el a refuzat. spune Sehun.
Deci e prietena...defapt iubita lui de mult pierdută. Dar de ce s-a întors chiar acum? De ce Kai nu mi-a spus nimic. Simt cum tot ce am construit împreună se dărâmă încet, dar sigur. Simt o greutate în piept, iar aerul a devenit acum un lux.
- Krystal era cea care îl asculta și îl înțelegea mereu pe Kai. După ce ea a plecat a fost distrus...s-a închis în el. A început să umble doar cu ușuratice și să ajungă tot timpul beat acasă. adaugă și Xiumin.
- Plecarea în America i-a făcut bine lui Kai, a uitat de Krystal. După ce eu am renunțat la academia militară pentru a reveni în Korea, a renunțat și Kai. Nu mi-a vorbit de mulți ani de ea, a uitat-o. Nu știu de ce s-a întors acum, dar pot să te asigur că nu o mai iubește, Amy. El te iubește pe tine...te iubește atât de mult.
După cele spuse de Sehun devin și mai confuză. Cum să nu o iubească? E prima lui iubire, și-a petrecut atâta timp cu el. Cum aș putea concura cu asta. Nu mai pot scoate niciun sunet...eu chiar îl iubesc pe Kai...și acum apare ea.
- Uite, Amy. Știu că...
Vorbele lui Xiumin sunt întrerupte de soneria telefonului meu. Nu pot să îmi mișc privirea de pe peretele pe care l-am fixat de ceva timp. Sunt ca o statuie frântă care nu poate reacționa.
- E Kim. spune Sehun.
Sehun ia telefonul și îi spune doar câteva cuvinte pe care le aud atât de slab. " Krystal s-a întors. E o poveste complicată. O să vorbim luni când ve-ți veni acasă."
- Și...și Kim știa de ea?
Aceste cuvinte îmi ies greu din gură, iar o lacrimă amară îmi apare pe față. Am promis că nu voi mai plânge...dar uite că o fac acum. Îmi răvășesc părul și mă ridic cu greu de pe canapea, imediar mâna lui Xiumin prinzându-mă de talie ca să nu cad jos. Mă desprind din brațele lui puternice și îmi iau lucrurile. Mă apropii de Sehun și îi spun să mă ducă acasă. Xiumin se oferă să vină cu noi.
Ieșim din casă, iar Sehun îmi deschide portiera mașinii. Intru și îmi ațintesc privirea pe geam. Nu vorbesc tot drumul, doar aștept să ajung acasă. Xiumin dă drumul la muzică, încercând să destindă atmosfera sufocantă. Trag adânc aer în piept. Ajungem în câteva minute în fața blocului și cobor leneș, deabia reușind să-mi târăsc picioarele. Sehun și Xiumin se hotărăsc să mă ajute să ajung în apartament, dar mă împotrivesc. Totuși ei continuă să mă urmeze pe scările ce acum îmi par infinite. Ajung în fața ușii și încep să caut cheile de la apartament. Deschid ușa și mă descalț de pantofi, urmând să îmi arunc geanta și geaca. Mă așez în pat și privesc în gol, gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat. Sehun și Xiumin mă lasă să mă reculeg și pleacă în sufragerie, începând să discute.
După câteva minute se aude o bătaie în ușă. Xiumin se grăbește să deschidă, iar Kim apare în camera mea. Vine la mine și mă îmbrățișează puternic. Baekhyun merge cu băieții în sufragerie.
- Amy! Am venit cât am putut de repede. Cum ești?
- De ce nu mi-ai spus de ea?
- Nu mă gândeam că o să apară, nimeni nu se gândea la asta. Era în China de atâția ani.
- De ce ai venit?
- Îmi fac griji pentru tine, Amy.
- Nu sunt un bebeluș! Nu am nevoie de părerea voastră de rău. Nu e nevoie să vă anulați planurile pentru mine! Nu am nevoie de mila voastră. Ieșiți afară! Toți!
