Mă trezesc rapid la auzul soneriei. Nu mă simt obosită. Mă simt plină de viață și de energie pozitivă. Întâlnirea cu el a fost perfectă, de asta mă simt așa bine acum. Mă duc în baie și îmi fac un duș rapid. Mă înfășor într-un prosop pufos și îmi fac rutina zilnică. În timp ce mă spăl pe dinți mă privesc în oglindă: toată fața mea zãmbește. Pot să recunosc că nu am fost de mult la o întâlnire. Adevărul e că sunt foarte ocupată și nu pot lipsi de la muncă. Chiria și toate facurile nu se vor plăti singure. Mă îmbrac cu o pereche de blugi și o cămașă neagră, mulată, care arată destul de elegant. Îmi las părul pe spate și folosesc doar puțin rimel. Primesc un apel și răspund repede.
- Neața, Amy! spune Kim chicotind.
- Oh...hei, Kim!
- Ești gata?
- Tocmai am vorbit cu...
- Nu! Azi te duc eu la serviciu. Oricum e ziua mea liberă.
- Ok. Cobor în 2 minute.
Zis și făcut. În scurt timp sunt în mașina prietenei mele care îmi pune o mie de întrebări.
- Cum era îmbrăcat? Unde te-a dus? Ce ați vorbit? V-ați sărutat?
- Respiră, Kim. A fost...perfect.
- Știam eu! Deci sunteți împreună!
- Oh...nu știu.
- Păi ați ieșit la o întâlnire grozavă. Sunteți un cuplu acum, nu?
- Nu știu, Kim. M-am simțit foarte bine, dar nu știu dacă suntem un cuplu sau nu. E complicat.
- Ieșim în seara asta?
- Dacă nu o să am de făcut traduceri, propabibil că da.
- Păi vorbim când ieși de la serviciu.
- Ok. Pa, Kim. Merci că m-ai adus.
- Plăcerea mea!
Ies din mașină aranjându-mi părul. E foarte frig, mult mai frig ca ieri. La ce mă aștept? E deja iarna. Intru în clădire și îi salut pe toți. Merg în biroul meu și mă apuc de muncă. Am o stare atât de bună. Mă apuc serios de treabă. Se pare că azi nu am așa mult. Sunt distrasă de sunetul telefonului. Este un mesaj...de la Kai.
" Ne întâlnim la cafenea în pauză. Să nu întârzii. :)"
Se pare că azi nu voi mai bea cafeaua cu Chanyeol. Nici mu știu când trece timpul și e deja pauza. Îl anunț pe Chan că mă văd cu cineva și ies repede din clădire. Mă îndrept spre cafenea și îl văd stând la o masă. Are o statură impunătoare și aceeași expresie serioasă, dar plină de mister. Însă eu îl văd diferit, dintr-o altă perspectivă, chiar dacă nu îl cunosc de foarte mult timp. Intru și mă așez la masă.
- Ai întârziat. spune el zâmbind.
- Nu foarte mult.
Râdem amândoi. Are părul aranjat, ca întotdeauna. Cămașa îi ascunde brațele puternice, cu care mă îmbrățișează tandru mereu. Ochii lui mă privesc intens, acei ochi negri și adânci. De ce doar stăm și ne uităm unul la altul? E ciudat, dar liniștitor.
- Și...vrei să-mi spui ceva?
- Am vrut pur și simplu să te văd.
- Oh...
- Diseară băieții au planuri și vor să venim și noi. Te iau pe la 9?
- Ce zici de 10? Nu pot mai devreme.
- La 10 o să fiu la tine. Te duc acasă după serviciu?
- Merg cu Kim. Păi...ne vedem la 10.
Mă ridic și plec, deja am întârziat. Kai stă încă la masă, cu aroganța lui specifică. Nu știu de ce încă mai stă acolo, dar nu am timp să mă gândesc la asta. Urc repede scările și ajung în biroul meu monoton. Nu am de gând să plec de aici până nu o să termin ce am de tradus. Îmi închid telefonul și îmi continui munca.
