- Emily. Frumoasa mea Emily. spune Sehun cu un glas duios.
Sehun ia poza de pe panou și se așează pe pat. Se uită la ea cu atâta admirație, dar privirea lui îni spune că această poveste nu are un final fericit. Mă apropii și mă așez lângă el. Trage adânc aer în piept și începe să vorbească în timp ce se uită la poză.
- S-a întâmplat acum 2 ani. Eu și Kai ne-am mutat în America, deoarece tatăl lui s-a stabilit acolo. Mi s-a părut o oportunitate excelentă. Eu și Kai voiam să mergem la o academie militară din America, dar până la urmă visul nostru nu s-a împlinit. Era o zi de iarnă, nu foarte departe de sărbători. Un prieten, Danny, m-a invitat la o expoziție de tablouri faimoase. Acolo am întâlnit-o pentru prima dată.
Din perspectiva lui Sehun(acum 2 ani)
Mă îmbrac cu costumul meu negru și cobor repede jos. I-am promis lui Danny că o să ajung la timp, dar deja sunt în întârziere. Kai e plecat la tatăl lui să discute ceva așa că închid ușa când plec. Mă urc în mașină și merg pe străzile aglomerate ale New York- ului. După un drum de 20 de minute ajung la destinație. Parchez mașina și intru în clădire. Peste tot sunt tablouri abstracte, cu înțelesuri diferite. Nu am înțeles niciodată ce transmit ele oricum. Danny mă vede și vine la mine.
- Hei omule. Ai ajuns într-un final.
- Da. Străzile astea sunt atât de aglomerate.
- Ăsta e New York-ul!
Cineva îl strigă pe Danny, iar acesta îmi urează o seară bună și pleacă. Încep să privesc diferite tablouri, dar nu înțeleg nimic. E o licitație și se pare că lumea cumpără aceste tablouri valoroase. Nu știu de ce am venit aici, dar continui să mă uit la tablouri.
Și atunci o văd pe ea. E pur și simplu arta însăși. Părul îi stă ondulat pe spate, iar ochii ei privesc un tablou pe care se pare că îl adoră. Poartă o rochie neagră, lungă până la pământ. E înaltă și suplă și atât de frumoasă. Buzele ei roșii aprins mă fac să înnebunesc, iar ochii ei mari și căprui sunt atât de profunzi. Stau de ceva timp în America, dar nu am văzut niciodată o fată ca ea.
- Îmi place acest tablou. Viziunea pictorului e atât de abstractă și cu atât de multe înțelesuri. Mie îmi place să cred că acolo sunt 2 îndrăgostiți ce privesc universul și se gândesc la viitorul lor împreună. spune ea.
Vocea ei e atât de dulce. Îmi place viziunea ei. Probabil a observat că și eu privesc tabloul.
- Pasionată de artă? o întreb eu.
- Iubesc arta. Arată o imagine mult mai bună a lumii în care trăim.
Se întoarce și se uită la mine. Privirea ei e atât de profundă încât simt că vede prin mine. Pot spune că deja m-am îndrăgostit. Îmi zâmbește larg și continuă să mă privească.
- Îți place arta? mă întreabă.
- Defapt am venit pentru că m-a rugat prietenul meu, Danny.
- Oh, Danny. Cel care deține tablourile, nu?
- Da, el e. Apropo eu sunt Sehun.
Îi întind mâna, iar ea mă strânge ușor.
- Emily. Nu pari a fi de aici, Sehun. China, Japonia?
- Korea.
- Nu am fost niciodată în Korea. Am fost doar în China, dar am auzit că țara de unde vii e mult mai fascinantă.
- Da, este. Ar trebui să o vizitezi cândva.
- Te-ai mutat în America sau e doar o vizită?
- Dacă intru la academia militară, atunci rămân aici. Dacă nu, o să plec în Korea.
