Este ora 7:00. Ceasul deșteptător sună de zor, dar îmi e prea greu să îl opresc. În cele din urmă decid să mă trezesc, știind că la ora 8 mă așteaptă Chanyeol să mergem împreună la serviciu. Mă duc în baie și fac un duș scurt și revigorant. Îmi continui rutina de dimineață, după care merg spre dulapul plin cu haine. Am auzit de multe ori că am un corp de invidiat, dar nu îl etalez niciodată. Hotărăsc să îmi iau o fustă neagră până la genunchi și o bluză albă cu un decolteu nu foarte generos. Îmi iau pantofii negri și un sacou negru, deoarece era destul de frig afară fiind toamna. Îmi iau cheile și geanta și părăsesc casa.
Cobor scările și imediat zăresc mașina. Este neagră și foarte luxoasă. Chanyeol îmi face cu mâna, iar eu mă grăbesc să intru în mașină. Este îmbrăcat cu o cămasă albă asortată perfect cu costumul lui negru și cravata de aceeași culoare. Mereu se îmbracă la patru ace, de asta are și un mare succes la domnișoare. Mă întâmpină cu același zâmbet cald pe care îl știu de când ne-am cunoscut.
- Neața, Amy!
-Neața, Chan!
- Azi avem mult de muncă. Ce zici ca după ce terminăm să mergem să mâncăm ceva?
- Sună foarte bine! Înainte să mergem la serviciu hai să bem o cafea.
- Clar vreau o cafea. O să adorm cu capul pe birou dacă nu beau una.
- Și eu!
Ajungem în fața unei cafenele aproape de locul de muncă. Îmi comand un cafe latte, iar Chan iși ia un ness. Vreau să îl întreb pe Chan de mama lui. A avut un accident grav de mașină și este în comă de ani de zile. El trăiește cu speranța că ea o să se trezească, însă doctorii nu îi prea dau șanse. Hotărăsc să pornesc discuția.
- Și...cum mai e mama ta?
- La fel, nici un rezultat nou. Aseară am fost la ea și am stat câteva ore. Îi simt lipsa...mult.
- Știu că îți este dor de ea, dar sunt sigură că o să se facă bine.
- Dar părinții tăi? Ai mai vorbit cu ei?
- Nu. Și nici nu o să o fac. Se descurcă și fără mine, sunt sigură. Am început o viață nouă aici, de una singură. Nu vreau să mai știu de nimeni de acolo.
- Scuze, nu am vrut să te supăr. Nu o să mai aduc vorba de asta.
- Nu pot fii supărată pe tine, știi asta.
- Știu, sunt irezistibil!
- Clar! spun râzând de mișcările lui haioase.
- Mergem?
- Da.
După ce plătim ne îndreptăm spre birou. Ne salutăm cu toată echipa, după care trecem la treabă. Mă așez la biroul meu, unde sunt întâmpinată de o mulțime de foi ce așteaptă să fie traduse. Înjur în gând, știind că până săptămâna viitoare am de făcut și un articol, iar azi e deja vineri. Încep să traduc și presimt că nu voi termina azi. Primesc un mesaj de la Kim în care îmi spune că mă va lua ea la 22 să mergem la club. Perfect! Am mai mult timp să termin munca.
Stau de ore întregi și traduc și traduc și traduc. E foarte obositor. Nici nu observ că Chan stă în fața biroului meu.
- Pământul către Amy! Ce concentrată ești. Stau aici de 20 de minute și nu mă observi.
- Scuze, am foarte mult de muncă. Oh...ce zici să lăsăm cina noastră pe luni? Chiar am mult de lucru și mai am de mers azi undeva.
- Hmmm...ok. I-ați geanta și hai să mergem.
