După ce îmi spune aceste cuvinte urmează un moment de tăcere. A spus tot ce a fost de spus și mă bucur că a împătrășit asta cu mine. Sehun e un băiat atât de vesel și drăgăstos. Nu m-am gândit niciodată că a pierdut o persoană atât de importantă. Nu știu ce ar trebui să spun sau să fac, așa că doar îl privesc. Se ridică și scoate o cutie mare, frumos aranjată. Își ciufulește părul și se așează din nou lângă mine. Deschide cutia și oftează. Pot să văd o cămașă albă ce pare a fi a lui Sehun și o poză în ramă aurie cu Emily. Zâmbea atât de larg, se vedea că era fericită. Extrage de acolo și o cutie micuță, deschizând-o: este un inel...inelul care trebuia să i-l dea ei. Oftează din nou, răvâșindu-și mai mult părul blond care aratã la fel de bine și ciufulit. Ia poza în mână și se uită la ea afectuos.
- Asta e cămașa pe care a purtat-o în ultima seară în care ne-am văzut...în acea seară. Iar ăsta e inelul pe care intenționam să i-l dau. Poza asta i-am făcut-o în excursia noastră la mare. I-am spus că vreau să o văd mereu la fel de fericită ca în această poză.
Iau poza și o privesc mai profund. Emily chiar e o fată frumoasă, nu mă mir că Sehun o iubește atât de mult. El se ridică în picioare și merge agitat prin cameră. E nervos, dar sper să se calmeze.
- La naiba! izbucnește el. Are o viață al naibii de fericită fără mine, nu? Dar o iubeam atât de mult. Nenorocitul ăla de taicăsu' a stricat tot. Aveam planuri de viitor împreună cu ea...ea era tot ce îmi trebuia.
După ce țipă aceste cuvinte începe să distrugă tot ce îi iese în cale. Dărâmă mobilierul și picturile. Mă ridic repede de pe pat și mă îndrept spre cel mai îndepărtat colț din cameră. Nu vreau să țipe la mine și nu îmi place acest Sehun. Ochii lui încep să prindă o culoare roșiatică...plânge? Mă ațintește cu privirea, iar furia lui dispare. Se apropie de mine și îmi șterge lacrimile pe care nici nu le-am simțit când au apărut.
- La naiba, Amy. Nu plânge, nu din nou. Îmi pare rău.
Mă ridică în brațe și mă așează pe pat. Mă îmbrățișează drăgăstos. Stăm așa câteva minute și e minunat. Se îndepărtează și se uită la mine profund.
- Cum a putut, Sehun? Credeam că mă iubește, dar el se întâlnește cu alta. Poate ea e mult mai bună ca mine, dar merit o explicație. Eram bine aseară.
- Așa e el, Amy. Îmi imaginez deja cât de nervos o să fie când o să afle că ai dormit la mine.
- Nu îmi pasă, Sehun. Mă bucur că suntem prieteni și că m- ai primit azi.
- Nici o problemă. Poți veni aici când dorești.
- Și îți mulțumesc că ai avut încredere în mine și mi-ai spus despre Emily.
- Mă bucur că ai apărut în viața mea.
Mă sărută pe frunte și îmi urează noapte bună, după care pleacă din cameră. Mă pun în pat și stau cu fața în sus. Uitându-mă mai atent observ un geam destul de mare în tavan, unde pot vedea cerul înstelat. Primul gând ce îmi vine în minte e să caut steaua lui Kai, dar mă opresc. Știu că m-a sunat de multe ori, dar nu îmi pasă. Întâlnire de afaceri? Nu părea deloc asta. Adorm într-un final cu gândul la Kai.
Dimineața mă găsește încă visând. Deschid ochii la auzul unui ciocănit în ușă. Sunt prea obosită ca să mă ridic așa că doar mormăi ceva. Pe ușă intră Sehun cu un zâmbet drăgălaș pe față. Are în mână o tavă plină cu mâncare. Dacă îmi aduc bine aminte nu am mâncat nimic aseară. Sehun poartă o pereche de pantaloni de trening lungi, iar lipsa tricoului îi dezvăluie abdomenul bine lucrat. Ce pot spune...arată foarte bine, iar părul lui ciufulit îi dă un aspect atât de sexy. Se așează pe pat și se uită la mine amuzat.
