Din întâmplare // L.S

10

Am reusit.
Am luptat.

-Harry?
-Louis? intreb eu.
-Stai aici, chem doctorul!!! spune Louis si cheama doctorul.

Doctorul a intrat in sala.
-Este un miracol. spune el. Nimeni care a avut arsuri de gradul 3 nu a reusit sa se trezeasca.

Louis ma imbratiseaza si o lacrima ii curge pe mine.

-Multumesc! striga Louis.

-Va rog frumos sa iesiti putin acum. il roaga doctorul pe Louis.

Louis povesteste:

Nu imi vine sa cred! Harry s-a trezit!

"Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc!!!"

Nu puteam sa stau calm. Saream de fericire si oamenii se uitau ciudat la mine.

Plangeam de fericire.

Harry al meu e treaz.

E viu.

Peste cateva minute Harry iese.

Sar in bratele lui si il sarut.

-Louis?
-Da, Harry?
-Uite dovada. M-ai salvat.
-Ba nu. Tu singur ai luptat.
- Am vazut numai negru. Auzeam ca un ecou " Harry, lupta" sau " Esti un invingator" si asta m-a determinat sa lupt. Am prins incredere in mine si am luptat. M-am trezit. Erai langa mine. Tu. Tu, Louis. Multumesc.

Abia ma abtineam sa nu plang insa am esuat. Plangeam. Rareori plang pentru o persoana, nici la moartea bunicilor mei nu am plans. Nu eram genul ala de persoana.
Dar Harry... M-a schimbat.
In bine.