Din întâmplare // L.S

22

Harry povesteste: 
Nu ma puteam misca. Ma durea totul. Darcy era la mine in brate cu o zgarietura imensa de-a lungul fetei .Louis a lesinat. Sper ca doar a lesinat. Totul se misca cu incenititorul. Sper ca este doar un cosmar.
Ambulanta a ajuns in cateva minute .
Am fost pus pe un pat. Louis era si el in unul, iar Darcy era in bratele unei asistente.
Nu e adevarat. Nu. Nu . Nu.

Am inchis ochii. Toate secventele mi se derulau in minte : Cum a alunecat masina si ne-am rostogolit. Masina era gata sa cada intr-o prapastie. Ultima propozitie pe care a spus-o Louis a fost " Darcy, ai centura?" Apoi l-am strans pe Louis de mana. " Te iubesc." i-am spus, apoi toti trei am vazut negru in fata ochilor.

M-am trezit. Eram intr-o salon alb. Unde sunt Louis si Darcy? Sunt cele mai importante persoane din viata mea.

M-am ridicat incet si am iesit din salon. Am intrebat o asistenta unde sunt cei doi, si ea a raspuns ca Lou este in operatie si nu pot intra, iar Darcy este in salonul pentru copii.

Pe un pat mic, in colt, era o fetita cu chip de inger. Dormea. Respira. Era bine. I-am dat un sarut pe crestetul capului, apoi am iesit si m-am dus la sala de operatii unde era Louis.

Inca era in operatie. De ce dureaza atata? M-am asezat pe un scaun si am asteptat.