Din întâmplare // L.S

27

Louis povesteste:
Harry si-a pus mana la gura. Era uimit.
M-a luat in brate si mi-a spus 'multumesc' de sute de ori.
Mmm, ce bine suna.

-Multumesc, multumesc, multumesc,..., multumesc!

-N-ai pentru ce, Hazza.

S-a asezat la masa si a incercat fiecare buton de la aparate.

M-am asezat la pian . Harry mi-a dat o partitura pe care sa o cant.

Notele scoteau un sunet melancolic. Ele se imbinau perfect cu vocea calda si frumoasa a sotului meu.

Mi-am inchis ochii si m-am lasat ghidat de sunetele frumoase ce se auzeau in toata camera.

Am mai repetat de cateva ori, apoi am inregistrat melodia si a iesit extraordinara.

Acum mai trebuia doar sa gasim un nume pentru melodie.

-Gata, stiu! am strigat eu.
-Si eu stiu!
-Ok, hai sa spunem in acelasi timp. spune Harry.
-3,2,1...
-Home! am strigat amandoi.

***
Hei, capitol nou. Imi pare rau ca nu postez atat de des, insa nu prea am inspiratie si nici timp. Promit ca voi incerca sa postez mai mult.