Din întâmplare // L.S

8

Louis povesteste:

De ce nu mai iese?

Plangeam in hohote.

Telefonul mi-a fost deja ars, era in bucatarie.

Am rugat o persoana sa sune la pompieri.

Asa a si facut.

Pompierii a ajuns in 2 minute. Erau doua masini mari.

-AJUTOR!!!!!! IUBITUL MEU ESTE ACOLO!! abia puteam sa mai vorbesc.

Nu, nu, nu, nu! Nu va muri! Nu accept asta!

Pompierii au intrat in cladire, si garsoniera lui Harry era la parter, asa ca a fost simplu sa intre.

Fumul iesea si afara.

Au luat un furtun si au dat cu apa peste tot.

Au intrat in bucatarie.

Asta e momentul. Harry al meu.

Imi batea inima foarte repede.

Bum
Bum
Bum
Bum
Bum
Bum
Bum

Un pompier a iesit cu Harry in brate.
Era ars. Peste tot.

Harry al meu.
Nu.
Nu.
Nu.

O salvare a sosut in cateva secunde si l-au bagat pe Harry inauntru.

Am intrat si eu in salvare, ca sa stau cu el.

-Va rog, spuneti-mi, este bine? plangeam in hohote.

-Nu stim inca. a spus o asistenta.

La dracu.

Nu puteam accepta asta.

La spital mi s-a spus sa stau undeva.

Asa am si facut. Nu vreau sa il vad pe Hazza asa.

Hazza al meu.

-Are arsuri de gradul 3, nu stim daca va supravietui. a spus un doctor care a iesit din sala unde era Harry.

Asta m-a distrus. Complet. Am fost ravasit. Inima mea s-a oprit complet la auzul acestor vorbe.

NU. NU SE TERMINA ASA.

NU!
NU ACCEPT!
TREBUIE SA FAC CEVA!

M-am rugat. Asta era singurul lucru care il puteam face.
Si am gandit pozitiv.

"Harry al meu s-a trezit. Este de mana cu mine si mergem la o inghetata. "

" Harry e treaz."

"Harry e treaz."

" Multumesc, multumesc, multumesc multumesc."

"Sunt recunoscator pentru ca Harry e treaz."