Beg h.s. au|| română

Patru

''Oh, Daddy, cred ca nu trebuia sa fac asta. Presupun ca e momentul ca cineva sa ma pedepseasca.''

Cum spunea si domnul Lenard, nu a permis clasei timp pentru proiect ziua urmatoare. Si bineinteles ca am mers mai departe cu planul lectiei noastre, pentru care evident ca nu am acordat prea multa atentie. Am multe alte ganduri distractive in minte.

Principalul gand este ca eu si cu Harry ne vom intalni dupa amiaza asta. I-am aruncat o privire baiatului, dar privirea lui era lipita de tabla, exact cum ma asteptam, incercand sa retine idioteniile pe care domnul Lenard le explica. Tot ce face, este ca sa aiba note cat mai mari.

Baseball-ul te poate face sa ajungi departe, insa notele te definesc cu adevarat si iti spun de ce esti in stare. Si bineinteles, mami si tati nu ar fi prea incantati sa il vada pe domnul Fenomen cum pica la chimie.

Deci asta este el, stresandu-se tot mai mult din cauza ca isi traieste viata dupa principile celor din jurul lui. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat inteleg mai bine cum il va ajuta planul meu. Nu doar ca sa il usurez de stres, ci si ca sa-l invat cum sa controleze. Este vorba despre dominanta. Sa fie capabil sa isi dea seama ce poate urma inainte sa se intample. Sa fie cel autoritar.

////////

Ziua de scoala in sfarsit s-a terminat si mi-am croit drum spre casa. Aerul de primavara inca este putin racoros pentru anotimpul asta, dar nu sunt genul care sa se planga pentru chestiile dragute. Briza sufla in directia mea si imi ridica in sus fusta, asta simtindu-se mai mult emotionant decat jenant.

Am impins in usa veche de acasa si ca de obicei nimeni nu era acolo. Nu ca imi pasa, imi place oricum sa stau singura.

Orele au trecut, iar acum ceasul indica ora 5:50p.m. I-am spus ca voi ajunge la 6:05 deci nu ma grabesc. Sunt sigura ca Harry nu se va supara pentru cele cateva minute in care voi intarzia. Din contra, o sa aiba timp sa se schimbe de uniforma in care se antreneaza. Dar bineinteles, nu m-ar deranja sa il vad imbracat in ea macar putin. Presupun ca ar trebui sa merg la meciurile de baseball anul asta. Mi-am finisat machiajul si am ramas imbracata cum am fost la scoala.

Fusta mea scurta si topul care mi se potriveste perfect sunt suficiente pentru ca tipii sa isi intoarca capul dupa mine. Nu ma intelegeti gresit! Nu sunt nici usuratica si nici obraznica, insa stiu ce le place baietilor si nimic nu este mai atragator decat siguranta pe sine.

Mi-am apucat rucsacul si am mers direct spre locuinta lui Harry. Fiind incantata de faptul ca locuieste doar la cateva strazi distanta, nu a durat mai mult de cinci minute ca sa ajung.

Nu l-am deranjat pe Harry cu mesaje pentru ca stiam ca se asteapta sa apar din clipa in clipa. Casa lui este mai mare decat a mea, insa este agreabila din toate punctele de vedere. Aleea care duce direct la usa de la intrare este brazdata de luminite si de flori sclipitoare. Veranda inconjoara casa, iar sus la etajul doi pot vedea un balcon. Degetul meu apasa soneria lucioasa de langa usa. Suna, iar in cateva clipe observ o figura prin geamul blurat al usii.

''Buna, intra.'' Ma intampina Harry, dandu-se intr-o parte, facandu-mi loc sa intru. Intru si observ modul in care este deocarata casa. Trebuie sa fie minunat. Aud usa inchizandu-se in urma mea, iar Harry vine langa mine. Parul lui este dezordonat, inca umed de la dus presupun.

''Uhm, nu eram sigur unde vrei sa lucram. Avem un bir-''

Il intrerup. ''Dormitorul tau ar fi perfect.'' Am spus cu un ranjet. Mi-am muscat putin buza de jos, iar tot ce a facut Harry a fost sa aprobe si sa imi spuna sa il urmez.

Scara spirala era minunata si imi deschidea calea spre o suprafata mare, mult mai mare decat cea de la parter. Ma indruma spre o usa si pot sa jur ca este usa de la dormitorul lui. El deschide usa si imi face semn sa intru prima. Imediat ma apropii de rafturile cu carti, privind printre articolele lui persoanale.