Beg h.s. au|| română

Opt

''Oh...ce pot face buzele astea.''

Nu am vorbit prea mult. Abia putea privi in directia mea si eram constienta de asta pentru ca stateam exact in fata lui. De ce este atat de speriat? Este speriat pentru ca am dreptate? Sau pentru ca stie ce vreau? Sau poate ca ii este frica de ce va crede lumea despre el? Dumnezeule, este atat de frustrat din punctul asta de vedere. Singurele lucruri care curg prin corpurile noastre in afara de sange, sunt hormonii si dorinta de a face sex. Asa am fost construiti.

Cu totii avem dorinta asta inauntrul nostru, dorinta de a experimenta lucruri noi in perioada adolescentei. Toata treaba cu ''asteapta pana te casatoresti'' este complet stupida. Eu sunt de parere ca e o prostie sa numesti asta un pacat fundamental. Un pacat fundamental pe naiba. Cand va realiza si Harry asta, va fi mult, mult mai fericit.

Nu sunt obisnuita cu mediul asta de la biblioteca asa ca mi se pare putin ciudat si neobisnuit sa fiu aici. Cand eram mica ma uitam la desene animate care pareau sa faca vorbitul in biblioteca ca si cum ai fi incalcat o lege. Probabil chiar este o lege din moment ce este atat de liniste. Aud doar miscarile oamenilor care rasfoiesc, dar si o tastatura enervanta. Harry continua sa se uite prin cartile pe care le-a gasit, uneori oprindu-se pentru a nota informatiile. Am o carte deschisa in fata mea de mai bine de jumatate de ora si mi se pare o prostie pentru ca nici macar nu retin ce citesc. Prea multa informatie care nici macar nu imi intra in cap.

Oarecum este amuzant pentru ca majoritatea oamenilor ma considera o prostuta care nu stie mai nimic, iar asta este departe de adevar. De cand eram mica si invatam sa ma maturizez eram obisnuita sa invat singura si sa fiu pe cont propriu. Si da, urasc din tot sufletul sistemul de invatamant si scoala in general, dar asta nu inseamna ca nu imi place sa invat. As putea sa invat pentru totdeauna.

Parca il si vad pe tata cum sforaie tolanit pe canapea, evident prea beat ca sa ramana constient si pe mama lucrand cand ziua, cand noaptea. Stand mai mereu singura, am dat peste cartile pe care le aveau parintii mei. Oricum, am pierdut mult timp liber, incercand sa le inteleg. Pagina cu pagina. Parintii mei mereu au vrut sa ma faca sa fiu ca toti ceilalti copii, insa eu am refuzat incaptanata.

Oamenii mereu ma subestimeaza. Ei cred ca nu am bagajul de cunostiinte care este necesar, cand de fapt eu stiu mai multe decat au ei impresia. Dar la dracu cu ei, sa gandeasca ce vor. Am invatat sa nu imi pese de nimeni si de nimic in afara de mine.

Harry si-a dres glasul, iar asta m-a facut sa imi concentrez din nou toata atentia asupra lui. L-am privit neinteresata. Bineinteles ca nu ia atitudine daca eu nu fac nimic.

''Deci, presupun ca am o idee. Este despre selectia naturala care a aparut ca sa genereze rasa umana, poate chiar despre roboti. Ce parere ai?''

Mi-am ridicat privirea din telefon, fiind complet dezinteresata de proiectul asta de cacat. Am raspuns cu un simplu ''Mhm'' si asta a fost tot. M-am asezat mai bine in scaunul meu si am continuat sa navighez pe retelele de socializare pe care eram conectata. Practic ii puteam simti enervarea, insa nu prea mai imi pasa. Toata atentia mea era concentrata asupra telefonului meu, si exact cum ma asteptam, l-am auzit cum s-a infuriat, apoi a continuat sa se uite in notitele lui si in alte prostii. Am decis sa imi ridic privirea spre el si sa vad daca are nevoie de ceva de la mine.

Imediat dupa ce mi-am mutat privirea de pe ecranul luminos al telefonului, am privit spre ochii verzi ai lui Harry si am ranjit. Privirea lui nu s-a intalnit cu a mea, dar evident a privit spre bustul meu. Sanii mei erau usor vizibili din cauza tricoului decoltat, iar asta clar il cam distragea.

''Te bucuri de priveliste?'' Am ranjit rautacios, iar ochii lui i-au privit imediat pe ai mei cand si-a dat seama de ce facea si de faptul ca eu am observat asta.

Obrajii lui s-au inrosit, apoi s-a intors la cartile lui.

''Hey, sa stii ca nu te judec. Practic eu te-am implorat sa faci asta.'' I-am facut cu ochiul si a revenit la studiu.

--

O ora mai tarziu, Harry era ingropat intr-o multime de carti asa ca am decis ca ar fi mai bine sa incheiem aceasta intalnire pentru proiect. Mi-am strans lucrurile, in timp ce Harry aseza cartile pe care le-a folosit pe rafuri, apoi m-a condus pana la iesire.

''Deci, ne vedem mai tarziu, partenere.'' Am spus eu cand eram pe punctul de a pleca.

''Asteapta..uhm...mergi pe aici?'' A intrebat emotionat, iar eu am dat din cap in semn ca da. ''Vrei sa ne plimbam putin?''

Ei bine, la asta chiar ca nu ma asteptam.

''Esti bucuros sa ma conduci spre casa? Wow, si eu care credeam ca nu vrei nimic de la mine.''

''Asculta, nu am fost cea mai draguta persoana, dar nici tu nu ai fost. Tot ce iti cer este sa te conduc pana acasa. Este cea mai buna idee ca sa putem vorbi despre ce s-a intamplat.''

Asta a fost mai usor decat credeam.

''Okay, sigur. Ma poti conduce spre casa.'' I-am raspuns. El a aprobat bucuros. L-am urmat pana la masina lui, apoi am urcat pe locul pasagerului. A urcat si el pe cealalta parte si a pornit masina.

Oh, asta va fi interesant.