Beg h.s. au|| română

Doisprezece

''That's it babe. Call out to that almighty God you love so much.''

Perspectiva lui Harry

Duminica.

Era duminica. Era ziua sfanta a lui Hristos, iar eu tot ce faceam, era sa ma gandesc la caldura Stellei si la gura ei priceputa care imi facea cel mai bun oral. La naiba cu tot rahatul asta, sunt asa de afurisit. Cum de am fost atat de usor manipulat de cineva care nici macar nu este placut in religia mea? Nu mai puteam face nimic, insa ma stresam pentru ca pierdusem conexiunea puternica pe care o avusem candva cu Dumnezeu. Parintii mei mereu obisnuiau sa imi spuna in copilarie ca o conexiune puternica cu El imi va face viata mult mai insemnata. Credinta nu doar ca te face o persoana mai buna, dar iti si apara sufletul pentru ca vei avea un loc asigurat in Rai dupa moarte.

Unii sunt credinciosi doar pentru a sta linistiti, insa pacatul tot pacat ramane.

Ma privesc in oglinda, fiind imbracat in niste pantaloni largi cu un nasture alb si stransi de o curea neagra de piele. Imediat, gandurile mele se indreapta spre degetele fine ale Stellei care trageau de curea pentru a ma dezbraca. Incerca cu asprime sa imi dea jos pantalonii. Stop!

Mi-am scuturat capul, incercand sa indepartez gandurile, in timp ce citeam o rugaciune din nou si din nou.

''In numele Tatalui, si al Fiului, si al sfantului Duh. Ultima rugaciune pe care am facut-o a fost acum o luna, iar astea sunt pacatele mele. Tata, am cazut din nefericire intr-un pacat mare - adulterul. Nu mi-am pierdut complet puritatea, insa deja simt cum o parte s-a scurs din mine. Si te rog, iarta-ma, Tata pentru ca ma simt ca si cum as mai face greseala asta. Ceva a fost evocat in mine si nu sunt sigur ca am vrut sa ma impotrivesc. S-ar putea ca acesta sa fie testul meu. Adevaratul meu test de credinta, dar cred ca ar trebui sa descopar singur asta.''

Am citit si am recitit aceasta rugaciune de mai bine de cincisprezece ori si inca ma simteam la fel de jenat ca prima oara. Nu rusinat de mine, ci rusinat de ce ar putea crede biserica mea despre mine. Dar adevarata intrebare este - ce cred eu despre mine? Oare chiar ar trebui sa imi cer scuze pentru ceva ce nu s-a simtit...rau?

''Harold, nu avem toata ziua la dispozitie! Trebuie sa plecam daca vrem sa prindem locuri bune!'' Mi-am auzit mama tipand de la baza scarilor. Am mototolit foaia cu rugaciunea de mai devreme si am aruncat-o in buzunar, coborand apoi.

A durat cam zece minute sa ajungem la catedrala unde urma sa ne petrecem toata dimineata. Am ajuns devreme, parintii mei fiind obisnuiti cu programul asta. Mai erau prezenti cativa oameni mai in varsta si unii oamenii care lucrau acolo. Il pot vedea pe preot care se pregateste pentru ziua de azi. In curand, au aparut mai multi oameni. Cunosc majoritatea persoanelor de aici, insa sunt si unii oameni noi. Chiar daca ne-am mutat aici de curand, ne-am integrat foarte repede in cadrul asta. Eu si cu parintii mei am salutat cativa oameni, printre care si pe domnul si doamna Branson-un cuplu in varsta de oameni minunati- si Debra si Todd Tennirch-un cuplu care imi aminteste in totalitate de parintii mei.

I-am salutat in timp ce catedrala devenea tot mai aglomerata. Cu totii ma intrebau aceleasi lucruri. Cum e scoala? Minunat. Cum iti merge cu baseball-ul? Destul de bine. Cum sunt noii tai prieteni? Sunt minunati. Ai o iubita? Ei bine, asta a fost intrebarea la care am raspuns doar cu un simplu ''nu.'' Repetand aceleasi raspunsuri pentru toti oamenii care ma intrebau lucruri de genul devenise deja plictisitor. Acum era aproape 10:30, ceea ce insemna ca slujba trebuia sa inceapa. Oamenii care ocupau holurile, si-au gasit repede drumul spre randurile cu bancute, care erau cu fata spre preotul ce acum canta imnuri religioase.

Imediat cum preotul a inceput slujba, usa de la intrare care evident ca era inchisa, s-a deschis dintr-o data. Privirile tuturor s-au intdreptat spre persoana care a intrerupt totul. Cand m-am intors sa vad cine era, pot sa jur ca gura mea s-a deschis atat de larg incat puteam atinge podeaua. Acolo era Stella, imbracata intr-o rochie florala care cu siguranta nu era prea potrivita pentru cadrul acesta, insa stiu care ii sunt scopurile. Stella nu e genul care sa vina la biserica si sa faca toate astea.

Deci, de ce dracului este ea in biserica, mai exact in biserica mea? Mama mea, care statea chiar langa mine, si-a mutat privirea de pe Stella pe mine. ''Iti vine sa crezi? Ne aflam in casa Domnului, iar ea intra pur si simplu. Nu doar ca a intrerupt slujba, dar mai e si imbracata de parca traieste pe strazi.'' A spus mama cu asprime. ''Ma bucur ca tu nu te asociezi cu persoanele ca ea, Harold.''

Oh, daca ai sti tu, mama.

////

ok, probabil ca acesta este ultimul capitol postat in luna iunie pentru ca o sa am examene si vreau sa mai invat si sa repet, deci nu voi mai avea cand sa traduc. insa odata ce scap de tot, promit ca voi reveni in forta si ca voi posta foarte des. x