Capcana periculoasa

Capitolul 13 - Greseli repetate

Odata ajunsa in fata casei, ma dau jos din masina, dar nu inainte sa platesc taximetristului zambitor. Odata ce picioarele mele ating suprafata dura, tremura usor. Gandul ca Mark stie ca sunt aici ma face sa ma gandesc de doua ori inainte sa am tupeul sa ma urc inapoi in taxiu si sa renunt la ideea de a-i face o surpriza, surpriza ce acum cateva minute mi se parea geniala. Dar pur si simplu nu pot sa renunt, nu vreau sa creada ca prezenta sa ma sperie sau mai rau, ma intimideaza.

- Bogati nenorociti cu oamenii vostri care asteapta la poarta! Spun nervoasa, gandul fugindu-mi la portarul ce nu mi-a dat voie sa intru aici pana cand nu am permisiunea de la "stapanul sau".

Tip usor, deja nervoasa, in timp ce imi fortez picioarele sa urce cele trei trepte pana la usa casei sale imense.

Inainte sa mai apuc sa apas pe sonerie, o doamna imi apare in fata ochilor si-mi zambeste politicos. N-am mai vazut-o pana acum, dar dupa uniforma stricta pe care-o poarte, pare-a fi o servitoare.

- Domnul Adams va asteapta in biroul sau! Imi spune politicos in timp ce-mi face semn sa intru in casa.

O urmez fara sa mai comentez nimic momentan, imi pastrez toate cuvintele pentru mai tarziu. Cu siguranta o sa am nevoie de multe si puternice. Livingul era la fel de mare si prezentabil ca tura trecuta. In aer era un miros ciudat a pronto, semn ca abia fusese curatat, deci trebuie sa fiu atenta sa nu alunec.

Multumesc mintal ca nu trebuie sa mai urc nicio treapta, iar biroul sau e la parter.

Odata ajunsa in fata usii, secretara imi face semn ca aici se afla biroul sau, inclusiv el. Un sentiment de emotie imi cuprinde corpul, un sentiment ce am crezut ca n-o sa mai fie prezent din cauza cantitatii mari de alcool pe care am consumat-o. Se pare ca m-am inselat si de data asta. Trag aer in piept inainte sa deschid usa usor, si fara sa privesc in fata mea, o inchid in urma mea.

Imi ridic ochii usor, iar imaginea impunatoare a brunetului apare in fata mea un uragan. Incerc sa ma mentin cat mai calma cu putinta in timp ce ma apropii usor de biroul sau.

- Ce surpriza placuta, domnisoara Brown! Aud vocea impunatoare a brunetului din fata mea care nu tradeaza nicio emotie.

Corpul sau, ce imbraca un sacou fara cusor, diferit fata de cel de azi parea mai sexy de obicei. De ce e atat de sexy cand eu sunt nervoasa pe el?

Coatele sale se sprijina pe suprafata dura si plata a biroului sau in timp ce degetele sale se impleticesc intr-un mod elegant. Ochii sai limpezi si goi ma privesc atent, facandu-ma sa inghit in sec.

- Ce va sugereaza prezenta mea, domnule Adams!? Ma trezesc eu vorbind tare si raspicat, imitandu-i gestul.

Nici de data asta nu schiteaza nici cea mai mica emotie in fata gestului meu, gest ce acum cateva secunde mi sa parut sfidator.

- Dorinta! Spune el cu nonsalanta, iar in ochii sai parca se aprinde o scanteie.

Cuvintele sale ma iau usor prin surprindere, nestiind la ce se refara mai exact. Imi ingust ochii la el incercand sa par cat mai fioroasa, dar nu stiu cat de bine mi-a iesit chestia asta. Picioarele ma amenintau ca o sa cedeze usor din cauza bauturii, dar refuz sa le las sa-si faca de cap acum.

- De ce ai venit aici? Ma intreaba in cele din urma cand ma vede ca nu mai zic nimic.

Ma asez usor pe capaneau din spatele meu, simtind ameteala tot mai mai prezenta. Imi duc mana la tample masand usor in incercarea de a scapa de toata senzatia asta.

- De ce m-ai mintit? Il intreb imediat ce degetele mele parasesc tamplele. Ma priveste la fel de inexpresiv, facandu-ma sa ma incrunt usor la el.

- Cu ce te-am mintit? Imi intoarce cuvintele cu lejeritate prefacandu-se ca nu stie la ce ma refer.