Capcana periculoasa

Capitolul 12 - Gesturi necugete

- Tu? Ce cauti aici?

Maximillian se uita usor amuzat la mine. Probabil nu se astepta sa fiu asa directa si nepoliticoasa.

- Ai fi surprinsa daca ti-as spune ca aici lucrez? Ma intreaba el increzator si mai face cativa pasi catre mine, acum fiind in fata mea. Era la fel de elegant ca prima oara cand l-am vazut.

Imi ridic ochii usr in sus din cauza inaltimii sale care ma domina usor.

- Nimic nu ma mai surprinde! Spune serioasa si-mi mut privirea in alta parte.

- Carui fapt datoram starea asta? Intreaba el serios, facandu-ma sa-mi intorc iar privirea asupra sa. Ochii sai aveau o oarecare asemanare cu a lui Mark, dar nu aveau niciun efect asupra mea.

Imi musc dur limba incercand sa nu dau drumul nevoii de a injura in gura mare.

- Prefer sa nu vorbesc despre asta! Soptesc incet in cele din urma, atat de incet incat nici nu stiu daca m-a auzit.

Acesta imi confirma in cele din urma ca m-a auzit cu o aplecare usoara a capului. Ma bucur ca nu a insistat sa vorbim despre asta, nu as fi fost in stare sa-i povestesc fara sa izbucnesc iarasi ca o nebuna.

- Eu tocmai sunt in pauza si ma indrept catre cafenea, daca vrei, poti sa mi te alaturi. Mi-ar placea sa am companie! Spune Maximillian serios, acum asteptandu-mi reactia.

Defapt chiar o sa merg cu el, Maximillian e un tip de treaba. Si in plus nu am nicio solutie prin care-as putea iesi de-aici inafara de el. Ar trebui sa incetez sa mai ajung in situatii care nu sunt in favoarea mea.

- Da, mi-ar placea! Ii raspund, zambindu-i fortat.

Maximillian zambeste multumit de raspuns si imi face semn galant sa o iau inainte.

- Exista o mica problema! Spun pe un ton neutru, iar acesta isi ridica o sprinceana in semn de intrebare. Va trebui sa ma conduci tu, pentru ca nu stiu cum sa mai ajung la iesire! Continui eu pe acelasi ton, iar Maximillian incuviinteaza scurt si paseste usor, acum fiind in fata mea.

Il urmez incet pe holul imens, incerc sa ma ascund cumva dupa el, dar acest lucru e imposibil. Pentru a doua oara in dimineata asta toata lumea si-a intors privirea spre noi, probabil intrebandu-se ce caut eu, o pustoaica, pe langa acesti barbati fermecatori. Nici eu nu stiu cum am ajuns in situatia asta.

Odata ajunsi afara repir usurata si intorc capul spre cladirea imensa, sunt sigura ca ma voi rataci si a doua oara daca voi mai ajunge acolo. Cu toate ca sper sa nu mai calc acolo niciodata.

Ma intreb ce face mama acum, n-am vazut-o sa fi iesit din cladire, probabil se simte fenomenal acolo, cu toti oamenii aia simanticosi in jurul ei. Mereu i-a placut sa fie in centru atentiei si sa se bage in seama cu toata lumea, ma rog, doar cu cei plini de bani. Am uitat sa specific.

- Si eu m-am ratacit de cateva ori la inceput! Ma trezeste Maximillian din gandurile mele. De unde a stiut ca la asta ma gandesc? Ce-i cu barbatii atragatori si cititul mintilor?

- Ma simt mai bine acum! Ii raspund dragastos, apoi izbucnim amandoi intr-un ras scurt care pe mine m-a eliberat de frustrare.

O masina neagra, la fel ca a lui Mark, apare in fata mea. Pentru un moment inima mea incepea s-o ia la goana, dar ma calmez cand vad ca e masina lui Maximillian.

Acesta imi deschide galant portiera, si o inchide usor in urma mea nu ca brunetul enervant care-mi facea sangele sa fiarba in vene.

Dupa mai bine de 15 minute in care am avut niste conversatii destul de interesante cu Maximillian, am aflat mai multe lucruri despre el decat ma asteptam: Are o sora mai mica, stabilita in Europa. Parintii sai sunt oameni de afaceri care, calatoresc prin toata America dar, care, evident, au 30% actiuni la Adams Enterprises pe care le-au cedat fiului lor.