Capcana periculoasa

Capitolul 19, partea a doua - Adrenalina

Se pare ca eforturile mele de-al îndepărta pe Trevor nu au niciun efect asupra lui, continui sa ma zbat in brațele sale in încercarea de a evada cumva, dar nu fac decat sa înrăutățesc situatia.

Asta s-ar putea sa sune nebunesc, dar o mică parte din mine își dorește sa se întoarcă dupa Mark. Mi-e teama ca ar putea păți ceva de vreme ce zgomotele produse de arme se aud din ce in ce mai tare, pentru prima data in viata nu ma tem pentru pentru viata mea, ci pentru viata lui.

- Da-mi drumul odata! Tip pentru a nu stiu câta oara la el. E in pericol, tu nu realizezi asta? Vocea mea acuzatoare răsuna iarăși ca o ploaie de gloanțe, dar acesta nu pare înduplecat ceea ce ma scoate din sărite si ma face sa-l lovesc iarăși.

- Calmează-te odata! Tu esti in pericol, nu el! Încearcă sa nu-mi mai îngreunezi situația, trebuie sa te scot vie de aici! Ma avertizează Trevor calm, dar totuși tăios, ceea ce-mi face corpul sa se încordeze la maxim. Încăpățânarea lui ma scoate din sărite.

Odata ieșiți din conacul mafiotului privirea mi se incetoseaza brusc din cauza soarelui orbitor, dar încerc sa rezolv problema cumva frecandu-mi ochii puternic. Problema rezolvată. Afara lucrurile par sa stea mai bine ca in interior, inafara de o singura masina parcata in fata conacului, nimic nu pare sa-mi atrage atentia, dar asta nu ma ajuta sa-mi Domolesc temerile nici macar putin.

Inainte sa ma arunce in masina neagră ca pe o păpușa, ca un hoț profesionist imi strecor o mana in buzunarul acestuia si-i iau cheile. Fara ca macar sa mai apuce sa se urce pe locul șoferului încui masina si ma așez eu la volanului mașinii ceea ce-i atrage atenția lui Trevor.

- Ce crezi ca faci? Ma întreaba Trevor inainte sa pornesc motorul mașinii si sa încep sa o turez. Selena, nu fa vreo prostie!

Vocea ii capată o oarecare intonație aspra pe final ceea ce imi provoacă o oarecare încordare.

Cum nu schițez nicio reacție si-i ignor cu ușurința avertizarea, acesta pare sa-si piardă usor răbdarea si sa bată puternic in geam. Cu o ultima rasuflare puternica, imi intorc capul brusc către Trevor si-mi îngustez ochii in semn ca n-o sa renunț la asta. Privirea sa nervoasa urmată de țipete e ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa-mi pun centura si sa apas pana la fund pedala accelerației punând masina in miscare si făcând rotile sa scoată un scârțâit puternic.

Stiu ca nu pare cea mai buna soluție sa intru cu masina in conacul mafiotului, dar nu am avut de ales.

Impactul cu geamurile din sticla mi-au facut ochii sa se închidă usor din reflexie, dar nu am de gand sa ma opresc aici, asa ca o accelerez si mai tare următoarea miscare dupa asta fiind o frâna brusca.

Lucrurile sunt exact asa cum m-am așteptat, focurile de arma se aud de peste tot, iar in jurul meu pare sa se desfășoare o adevarata lupta.

Arunc o privire pe fuga in căutarea lui Mark, dar nu-l vad nicăieri, ceea ce ma face sa-mi pierd usor controlul si sa devin mai agitata decat sunt. Ar putea fi rănit.

Un zgomot de sticla sparta ma face sa icnesc brusc si sa-mi îndrept privirea in fata mea unde observ Bucățile de sticla provenite din parbrizul care a fost spart, bucati de sticla erau peste tot erau peste tot in jurul meu, inclusiv pe mine.

Picioarele imi par oarecum lipsite de vlaga la impactul cu sol, iar auzul imi este puternic deranjat de zgomotul din jurul meu, zgomot care e mult mai puternic decat m-am așteptat.

Totul se întâmpla prea repede pentru a-mi lasa șansa sa reactionez, corpul fiindu-mi tras cu repeziciune in jos de o mana puternica. Primul impuls a fost sa vad cine e salvatorul meu, dar cu o ezitare evidentă, ochii imi aluneca in jos si anume la piciorul salvatorului meu care sângera, iar panica ma cuprinde instantaneu.

- La dracu, ce cauti aici? Înjuratura individului ce am observat intr-un final ca e brunetul, urmată ce simpla întrebare ce pare a fi mai complicata decat m-am așteptat.

Odata ce ochii ni se intersectează aproape uit de Bucățile de sticla pe care le simt in propria piele si care se afla peste tot in jurul nostru. De data asta aerul imi rămâne inevitabil blocat in piept.

- Tu ce crezi ca fac? Dumnezeule, Mark, esti rănit! Ma aud vorbind.

Ochii imi aluneca iarăși in jos, iar cu o miscare involuntară mâinile mi se duc exact in dreptul rănii. Cum am ajuns in situatia asta?

Cu o ultima fărâma de control, incerc sa-mi mobilizez toata puterea si sa rup o bucata de material din tricoul meu. Odata rupta incerc sa scap de toate slăbiciunile pe care le am si sa ma mobilizez complet. Fara ca macar sa imi acorde atenție, ii ridic usor piciorul si înfășor bucata de material in jurul rănii si apoi o strâng, asta pentru a încerca sa opresc sângerarea.

Un scâncet scurt ii părăsește buzele brunetului in urma actului meu, scâncet ce mi-a facut corpul sa tremure scurt si sa ma trezească la realitate.

- Drace! Înjuratura scurta a brunetului imi trezește simțurile si pentru a nu stiu câta oara pe ziua de azi panica pune stăpânire pe mine.

Fruntea ii era încruntată si transpirată, iar parul ii era in toate părțile. Ii urmaream chipul întunecat de nervi fara pic de rusine, acum daca mor, cu siguranța mor fericita cu imaginea asta perfecta in minte.

- Ramai aici, ma intorc imediat! Aud vocea impunătoare a brunetului aproape de urechea mea, iar următorul lucru pe care-l face este sa dispară din fata mea inainte sa raspund. E un ninja sau ce?

- Nu, nu ma lasa iarasi! Spun șovăitor, dar tarziu.

Icnesc usor cand degetele mi-au atins brațele străpunse de sticla, imi strâng buzele înverșunată abținându-ma sa nu plang de durere, nu-mi pot lasa slăbiciunile sa ma învingă acum.

Cu o simpla miscare imi pun palmele pe podea si împing cu toata puterea pentru a-mi ridica corpul de la sol, mișcarea mea provocându-mi fața sa se încrețească de furie, da, furie, pentru ca sunt asa slaba, lașa.

Lucrurile par sa se fi calmat in living, dar imaginea terifianta ce mi se oferă ma face sa ma gandesc de doua ori inainte sa mai fac vreun pas. Totul in jurul meu era distrus, începând de la mobilier... Totul era distrus, dar nu asta e terifiant ci oamenii care sunt căzuți pe jos, cel mai probabil morți.

Masina e ciuruita de gloanțe, se pare ca daca ea nu ar fi fost, noi am fi fost cei ciuruiți, categoric noi eram tintele. La ce ma asteptam oare?

Imi simt picioarele mai grele ca niciodata, dar nu am de gand sa renunț acum, trebuie sa-l gasesc pe Mark. Cu o amețeala ce-mi face corpul sa se clatine ma îndrept către cealaltă iesire.

Aerul de afara pare a fi mai rece ca niciodata, dar revigorant, pentru ca ma tine lucida, cel putin acum.

De-îndată ce observ trupurile unor bărbați ce le recunosc mai tarziu ca fiind ale lui Mark si Derek privirea-mi rămâne blocată in direcția lor, sau mai degrabă in direcția brunetului care abia mai stătea in picioare, dar nu mai riposta, iar Derek avea arma îndreptata spre el.

Următorul lucru la care sunt capabilă sa ma gandesc este pistolul pe care l-am luat cu mine inca de gand am iesit din camera blestemata. Nu ma gandeam ca acum imi va fi de ajutor.

Fara nicio remușcare scot pistolul la iveală si-l ridic la nivelul umerilor, trebuie sa fac ceva, trebuie sa-l salvez. Următoarea miscare pe care o fac este sa trag piedica armei si sa-mi fixez ținta: Derek.

Mâinele încep sa-mi tremure puternic si parca dintr-odata si sa transpire. Nu credeam ca va fi atat de greu, dar trebuie s-o fac. Acum sau niciodata!

Zgotomul produs de arma mea e cel mai înfiorător zgomot pe care l-am vreodată. Am inchis brusc ochii, frica punând iarasi stăpânire pe mine. Am tras! Corpul lui Derek se prăbușește brusc la pamanant, iar privirea agitata a lui Mark esti ațintită brusc spre mine strapungandu-mi trupul cu săgeți.

- Esti in regula?

Nu imi acorda șansa de a Răspunde căci brațele sale imi înconjoara brusc trupul. Cu o miscare chinuita ce pare mai degrabă a fi o dezmorțire il strâng puternic in brate. Drace, el e cel mai bun remediu prin care-mi pot reveni.