Capcana periculoasa

Capitolul 01- Dezamagiri&decizii neasteptate

Am zăbovit o vreme uitându-mă descumpănita la țigara care se risipea ușor între degetele mele. Modul în care se risipea se potrivea de minune cu viața mea în derivă. Dacă m-ar întreba cineva în acest moment ce-am pierdut în urma incidentelor pe care le-am întâmpinat de-a lungul vieții, aș răspunde simplu și la obiect: eu însumi. Nu știu dacă lucrul asta mă demoralizeaza sau mă bucură, nu știu dacă îmi lipsește eu-l meu liniștit și calm. Tind sa cred că persoana care-am devenit acum, mă bucură mai mult decat vechea eu.

- Esti sigura ca vrei sa faci asta? Prietena mea Lara, ma intreaba din nou nesigura, in speranta ca de dara asta raspunspul avea sa fie nu.

- Da! Stii bine ca nu aveam de gand sa ma razgandesc!

Când mi-am ridicat privirea, fruntea Larei era increțita într-un gest de dezaprobare. Clătina din cap în semn de reproș catre mine. Am inspirat puternic fumul toxic din țigara cu gândul de a-i ignora gestul focoasei brunete, apoi îl expir usor prin buzele țuguiate, formând un nor de fum in fața mea.Fruntea sa era incretita in semn de repros, iar ochii sau ma implorau sa renunt la ideea asta. Nu stiu de ce o speria atat de tare asta, era doar un simplu tatuaj, nimic rau, nu era sfarsitul lumii cu asta.

De-indata ce am intrat in incapere, atentia tatuatorului meu se revarsa asupra mea. Il amenint din priviri ca ar fi bine sa inceteze sa se mai holbeze ca idiotul si sa-si pastreze energia pentru ce avea sa urmeze.

- Te descurci sa faci asta sau ma car dracului de-aici?

Intreb dur dupa ce-i pun hartia pe care mi-am desenat tatuajul, in față, lasadu-l sa-l priveasca cat de bine poate. Un zambet ingamfat ii apare pe față si aproba usor ca mai apoi sa-mi faca semn sa ma asez pe scaun.

Ma conformez si-l privesc cum isi pregateste masina de tatuat, schimband acele, asigurandu-ma ca totul este steril si cum trebuie.

Prima atingere a fost ca o intepatura de tantar, apoi tot asa continua, pana cand aproape tot locul ala imi era amortit, intepaturile abia simtindu-se.

Dupa aproape doua ore in care transpirasem mai mult decat atunci cand alergam pe banda, il vad pe el aplicand o crema asupra ranii mele, apoi mi-l acopera cu o folie transparenta si zambeste multumit.

- Am terminat!

L-am observat scotandu-si manusile si am decis ca acum a venit momentul sa-l privesc. Pielea mi era rosie si acoperita de micutul scris. Acum incheietura mainii stingi era usor acoperita de el.

-Life goes on! Citesc mai mult pentru mine si ating usor spinii ce incercuiau cuvantul life.

Zambesc multumita pentru prima oara de cand am intrat in salon, era exact asa cum mi l-am imaginat, simplu si frumos.

- Vezi? Ridic palma in fata prieteni mele, atragandu-i atentia. N-am murit! Chicotesc usor la privirea sa care era la fel de ingrozita, de inofensiva mea ironizare.

Injur in momentul in care-mi aud telefonul sunand. Dupa alte cuvinte neortodoxe spuse, in care am crezut ca se va opri zgomotul ala enervant, hotarasc sa vad cine e apelantul. Nervii mi se mai domolesc cand vad cine ma suna, nimeni altul decat tatal meu. Incerc sa ma controlez si sa imi revin, nu vreau sa-l rănesc si mai mult decât este, iar criza pe care o am acum nu cred ca va ajuta la ameliorarea durerii sale. Controleaza-te cretino! Trag aer in piept si raspund.