Capcana periculoasa

Capitolul 15 - Ai încredere in mine!

Am deschis ochii brusc, ridicându-ma în șezut la marginea patului de parcă aș fi fost electrocutată. Am analizat camera în care eram, respirând din ce in ce mai greu. Printr-o mișcare rapidă, m-am ridicat de pe pat și am început să mă învârt prin camera. De un lucru sunt sigură, asta nu seamănă nici cu camera de hotel, nici cu camera mea.

Nu pot să nu observ că singurele lucruri din camera sunt un pat și o masă simpla din lemn. Geamul era unul mic prin care abia pătrundea lumina, acoperit cu gratii. Analizez cu atenție camera în încercarea de a-mi da seama unde sunt, singurul lucru la care mă gândesc este ca asta este o celulă. Cum naiba am ajuns in pușcărie?

Mi-am îndreptat privirea asupra altui lucru si anume: ușa, usă ce era din lemn. Deci nu sunt în puscărie.

- Nu, nu, nu! Spun agitata în timp ce ma îndrept spre ușa din lemn amintindu-mi vag momentul în care acei tipi au intrat în camera mea de hotel, apoi.. totul e in ceața.

Am incercat să o deschid, dar asta a fost in zadar, era încuiată. Am zgâlțait-o cu toata forța având speranța că aceasta se va deschide într-un final, iar gluma asta proastă se va termina. E o glumă nu, camere ascunse sunt pe aici, nu? Spuneți-mi ca sunt!

- Deschideți ușa, nenorociților! Am țipat și am dat cu piciorul in ușa.

În momentul ăsta, nu stiu exact ce se întâmplă cu exactitate. Încerc să-mi dau seama cum am ajuns iarași în situația asta nefavorabilă, nu înțeleg cine și ce vrea de la mine, nu ințeleg de ce am fost rapită. Mă gandesc la un milion de posibilitați, cine ar fi in stare sa facă asta, tind sa cred ca este o persoana cu putere intrucat m-a răpit cu ușurința dintr-un hotel, și nu orice fel de hotel, ci unul de lux in care paznicii stau la fiecare intrare. Cum a fost posibil să se intâmple asta sub ochii tuturor?

M-am așezat pe pat în așteptarea la ceva. Mai analizez încă odată camera, iar șansele mele la evadare scad la 0.

Îmi bag mainile în păr, sprijinindu-mi coatele pe coapsă. Încerc să îmi dau seama cate ore am fost inconștientă și în special unde mă aflu, poate nici macar nu mai sunt în țara. Dar atunci unde?

Imi ridic capul către micuța fereastră încercand sa-mi dau seama daca ajung la ea, dar cum norocul nu e de partea mea, constat ca n-am nicio sansa cu înăltimea mea sa ajung la aceasta, nici măcar dacă sar.

O idee bruscă îmi vine în minte și mă ridic in viteza de pe micutul pat de o persoana. Fără să mai stau pe gânduri, mă duc la capatul patului apucând de bara neagra și încercând sa trag patul dupa mine catre micuta fereastra. Zgomotul provocat in urma târâirii lui îmi deranjeaza urechile facandu-ma sa-mi inclestez dintii.

Incerc sa dau la oparte toate gandurile in legatura cu asta si ma urc pe pat de-indata ce observ ca am ajuns langa fereastra. Imi lungesc gatul cat mai mult incercand sa privesc cat mai mult prin el, dar tot nu este de ajuns. In momentul de fata trebuie sa imi pun in practica abilitatile de maimuta apucandu-ma cu mainile de gratiile din fier. Imi pun muschii in functiune si ma ridic usor de pe suprafata moale sprijinindu-mi in acelasi timp genunchii de perete, acest act ajutandu-ma sa privesc in exterior.

In scurtele momente in care m-am rugat ca muschii sa nu-mi cedeze, pot observa in exterior faptul ca aceasta camera e undeva la etaj, un peisaj verde altcatuit din cativa copaci invadandu-mi privirea, nimic nu-mi pare cunoscut cu toate ca am un sentiment care-mi spune ca sunt tot in Los Angeles.

Ma dau jos de pe pat si il trag inapoi la locul sau, apoi ma asez pe el. Ce e de facut acum? Nu-mi ramane nimic de facut decat sa astept, dar cat si ce?

Ceva imi spune ca o sa aflu raspunsurile mai tarziu, trebuie.

Am auzit clanta miscandu-se brusc confimandu-se si gandul anterior. Un sentiment de frica imi cuprinde corpul si ma ridic agitata de pe pat in asteptarea ca usa sa se deschida. Cand aceasta de deschide, pe ea isi face aparitia un barbat imbracat la acelasi costum negru, tipic pentru meseria periculoasa pe care-o are, si la fel de masiv. De ce nu ma mira? La ce ma asteptam oare..