Capitol 3

113 12 0
                                    

O banca din spatele clasei era libera.Mi-am pus ghiozdanul in pupitru si m-am asezat pe scaun. Lysander s-a asezat langa mine.

  -Stii cumva ce ora avem? l-am intrebat eu.

  -Nu , dar trebuie sa vina cineva sa ne anunte.

 In cateva momente, galagia din clasa s-a transformat intr-o liniste de mormant. Un domn inalt a intrat in clasa. Parea foarte dur: avea par saten, ochi negri ca taciunele si imi inspira frica.

  -Buna dimineata!  a spus barbatul,care nu prea mai parea atat de dur acum.

  - Buna dimineata! au exclamat in cor elevii.

  -Luati loc copii. Ma numesc Eduard Brown,am 32 de ani si voi fi dirigintele vostru, dar  si profesorul de teorie pentru grupa A. In caz ca nu stiti, grupa A consta in pianisti si dirijori avansati la teoria muzicii, iar in grupa B sunt doar incepatori. Acum, stiu ca este prima voastra zi de liceu dar, pentru a va repartiza pe grupe, trebuie sa va dau un test. Scoateti o foaie de hartie, scrieti-va numele,data si clasa si asteptati sa va impart subiectele.

 Subiectele au fost destul de usoare in comparatie cu ce subiecte am primit la examenul de admitere.

Dupa ce toti elevii au terminat testul acesta ne-a rugat sa facem liniste pentru a ne prezenta fiecare.

  -O luam cu prezentarile din ultima banca. Tu,domnisoara! Te rog, ia loc pe scaun si prezinta-te in cel mai original mod posibil, a exclamat dirigintele in timp ce arata cu degetul spre mine.

La inceput, m-am speriat fiind vizibila teama mea.

  -Bu-bu-buna...! Ma...numesc..Calipso...Dark..inca nu am implinit 15 ani si cant la pian...de...de..multa vreme....parintii mei(........)

Dupa ce am terminat de bolborosit m-am uitat la colegii mei. Erau incremeniti! TOTI! Se uitau la mine de parca ar fi vazut o stafie! Pana si dirigintele o facea! Chiar si Lysander!! Apoi, linistea s-a transformat in susoteli.

  -Multumim..de...PREZENTARE...domnisoara...DARK...?! Poti sa iei loc in banca ta.....a spus dirigintele cu o figura uimita insa si sperita in acelasi timp.

M-am ridicat de pe scaun si din nou m-am uitat la colegii mei care inca susoteau si imi aruncau priviri. Nu inteleg de ce. De ce susoteau? De ce ma priveau atat de speriati? Am spus cumva ceva gresit?

ULTIMA DARKUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum