ULTIMA DARK

Capitolul 13

Mergeam pe langa Igor si priveam in jurul meu. Studiam fiecare detaliu al cladirii, imi studiam colegii, eram fascinata de cat de diferiti pot fi...de cat de diferit e totul. Dar totusi, simteam ca toate astea, toate aceste sentimente imi sunt familiare.
Neatenta am dat peste o fata.

-S-scuzee! Eu...nu am vrut! Iarta-ma!
-Ah! M-ai calcat! Da-te la o parte!a zbierat ea enervata si impingandu-ma, am intrat cu putere in Igor. Uite ce ai facut! Sunt pantofii mei cei noi!

In timp ce eram "adunata" de pe jos de Igor, o ascultam pe fata asta care vocifera intruna despre cat de scumpi si fitosi sunt pantofii ei. M-am uitat mai bine la ea. Era inalta. Foarte inalta. Poate si din cauza tocurilor pe care le purta. Avea ochii albastri si parul blond prins intr-o coada de cal usor ondulata. Avea un nas mic, care parea ca ar fi un rat de purcelus, buzele ei erau mici si subtiri. Era slaba dar fata ei era rotunda si dolofana. Dupa ce am analizat-o bine, mi-am dat seama ca ea inca vocifera. Nesuportand persoane de acest fel, i-am spus pe un tot rastit:

-Stii ceva, eu mi-am cerut scuze! Mai mult de atat nu pot sa fac asa ca, nu mai te plange! Si daca tot spui ca ai asa multi bani, cumpara-ti altii daca pe astia iti e lene sa -i speli!

Atunci mi-am dat seama ca toti din jur se uitau la mine.
"De ce mereu cand merg pe undeva, toti oamenii trebuie sa se holbeze?!" gandeam eu.

-Cum...cum indraznesti sa mi te adresezi asa cu tupeu? Iti sunt superioara! Si ma rog frumos, tu cine esti?
-Sunt Calipso Dark! Si indraznesc sa iti spun mai multe cu tupeu! m-am repezit la ea dar niste brate puternice m-au oprit.
-Ce tot faci? Da-mi drumul! tip eu, apoi ma intorc catre persoana care aproape ma lua pe sus observand ca era Igor. Avea un zambet care m-a enervat si mai tare insa, m-am abtinut sa mai comentez;  o voce din spatele meu m-a facut sa tresar:
-Ce se intampla aici? Este inacceptabil! Haideti, haideti! Intrati in clase!
Igor mi-a dat drumul la maini si am incercat sa ne prefacem ca nu noi eram autorii imbulzelii de pe hol insa...
-Cat despre voi doi...
Am oftat si ne-am intors cu fata la omul care a intervenit.
-Ne cerem scuze dar noi nu...
-Textele in biroul Doamnei Trüde, ne spune acesta si ne face semn sa il urmam.
Barbatul era foarte inalt, cred ca avea in jur de 2 metri si  o cocoasa imensa, care il facea sa mearga aplecat  . Era  foarte slab, iar ridurile ii invadau chipul palid. Nu parea a fi profesor. M-am apropiat de Igor si l-am intrebat in soapta cine era acest domn.

-El se ocupă cu disciplina in scoala. Il cheama Urelius Oktior si nu este om normal. Este un urias, imi raspunde el.

Uitandu-ma la Igor, m-am lipit de spatele domnului Urelius care se oprise in fata unei usi masive.

-Intra, spune el in timp ce deschide usa.
Eram confuza. De ce a zis "Intra" si nu "Intrati"? Ca suntem doi pana la urma.
-Tu, ramai! Doar ea intra!

Am pasit in incaperea imensa, cu pereti acoperiti de biblioteci pline cu carti groase si vechi, cu lucruri dubioase, potiuni si tot felul de cazane care mai de care mai mari si impodobite de imagini cu vrajitori sculptate sau pur si simplu pictate pe acestea. Pe jos erau "trantite" covoare persane prafuite si chiar in mijlocul incaperii, se afla un birou frumos sculptat iar, in spatele acestuia, un scaun ciudatel, asemanator unui jilț, pe care şedea o doamna cu par zburlit si ochelari, care ma analiza din cap pana in picioare.

-Bu-buna ziua, m-am balbait eu emotionata.
-Buna, Calipso! Eu sunt Yvia Trüde, directoarea acestei scoli. Imi pare bine ca ai decis sa inveti aici. Presupun ca stii de-ale magiei.
-Nu chiar...am incercat doar o vraja...
-Oh, nu are nimic, draga mea! Vei invata aici! Si, in legatura cu acel mic incident de pe hol...
-Sa stiti ca nu i-am facut nimic! Nu am atins-o!
-Haha, nu voiam sa te cert. Voiam doar sa iti spun ca nu este cea mai inteligenta vrajitoare insa, parintii ei sunt mereu "in vizita" pe aici pentru a fi la curent cu toate ce se intampla prin scoala si, nu sunt mai breji decat fiica lor.dar  sunt foarte importanti. Sa faci parte din Consiliul Contra Magiei Negre, nu e de colea, si spunand acestea, femeia s-a ridicat din acel scaun ciudat, s-a apropiat de mine, si m-a prins de mana. Haide, trebuie sa mergi la ora, si cum este prima ta zi aici, o sa vin cu tine ca sa te scuz pentru mica intarziere.