ULTIMA DARK

Capitolul 16

Din acea zi minunata carte fusese savurata de Lysander timp de mai mult de doua saptamani fara sa gaseasca vreo cheie, ceva care sa lamureasca misterioasa profetie. Intre timp la scoala normala se dadeau teste obositoare si profesorii erau din ce in ce mai  suparati deoarece spuneau ca suntem puturosi si neatenti lucruri care nu erau chiar neadevarate dar cine sa recunoasca? La scoala de vrajitorie era mai bine, dar colegii erau rai si invidiosi fiecare incercand sa dovedeasca celorlalti cat sunt de grozavi. Nu-i bagam prea mult in seama si in pauze ma refugiam in biblioteca si citeam tot ce-mi cadea in mana sau imi pregateam cursul urmator. Doream sa am note bune si sa nu-l dezamagesc pe unchiul meu care se purta atat de frumos cu mine si in casa caruia ma simteam inconjurata de dragostea parinteasca care imi lipsise in anii trecuti.Din cand in cand il vedeam si pe Igor dar pentru ca era in permanenta inconjurat de o sleahta de admiratoare, care fie vorba intre noi vociferau toate odata ca niste gaste, evitam sa ma apropii chiar daca acesta, disperat trimitea cu ochii mesaje de genul S.O.S. . De exemplu astazi a trecut in fuga cu cartile sub brat si in urma lui alerga Urmila, o colega dea mea care il ruga sa-i arate cum se transforma un bat intr-un sarpe.....Ma distram copios cand am primit un mesaj de la Lysander care imi propunea sa mergem la un ceai dupa cursuri si pentru ca nu mai iesisem de mult in oras am acceptat bucuroasa. Ne hotarasem sa mergem la o ceainarie.La sfarsitul orelor, cand am iesit pe strada m-a izbit in fata aerul deosebit de rece si atmostera inchisa si apasatoare.  Batea un vant rece ce-ti patrundea parca prin toate oasele prevestind venirea iernii si inca nu incepuse bine luna noiembrie.Imi simteam nasul si mainile reci si imi dadeam seama ca si lui Lysander ii este frig deoarece  mergea zgribulit, cu mainile adanc infipte in buzunare si cu nasul in fular; din cand in cand bombanea manifestandu-si nemultumirea fata de vreme ca si cum cineva comandase special venirea frigului pentru a-i face in ciuda .Ceainaria din centrul orasului era la acea ora plina de elevi si studenti care intr-o galagie infernala sorbeau ceaiurile din pahare mari si groase de sticla colorata si mancau tot felul de dulciuri. Ne-am facut loc la o masa ocupata de altfel de inca trei tineri care radeau cu lacrimi din nu stiu ce motiv. Am incercat sa ne asezam discret ca sa nu-i incomodam. Dupa ce au venit ceaiurile si ne-am relaxat un pic am privit cu atentie in jur. Peretii erau cam afumati dupa gustul meu si erau impodobiti cu niste polite vechi pe care zaceau intr-o ordine numai de proprietar stiuta tot felul de obiecte prafuite, statuete ce inchipuiau animale, pastorite, ciobanei, zeitati apartinand altor culturi, urcioare ciobite, sticlute goale - foste esantioane de bauturi, sticlute pline cu seminte si unele in care se intrezarea un lichid laptos colorat strident. La ce or fi folosite oare? Printre ele se flau si niste sipuri mici cu un dop mare in care se aflau niste figurine minuscule care pareau ca se misca.

-Lysander, ia priveste sipurile acelea, nu ti se par dragute, cum or fi construite parca omuletii din interior sunt vii, nu-i asa?

-Pai , cred ca ar trebui sa intrebi un chinez despre cum sunt facute ca sigur de acolo provin, astia sunt mama si tatal jucariilor...totusi daca ma uit mai bine sunt interesante...

-Hai sa intrebam de unde le-au cumparat ca parca mi-as dori si eu una acasa...

M-am ridicat de pe scaun si am luat de pe o polita o sticluta. De aproape era si mai interesanta pentru ca in interior figurina chiar se misca agitandu-se si dand din manute. Am zgaltait sticluta si omuletul a cazut si dupa ce am pus-o pe masa s-a ridicat si acontinuat sa se agite spre uimirea lui Lysander care a devenit brusc interesat. 

-E ceva in neregula cu asta nu crezi? Parca ar fi viu, asa se misca si daca vad bine da din gurita,  nu ti se pare?

M-am uitat cu atentie si intradevar omuletul isi misca buzele de parca ar fi vorbit. Mai sa fie,  chiar vreau si eu o asemenea jucarie.

-Chelner, am strigat, vrei sa vii putin?

Baiatul ce servea la mese s-a apropiat si l-am intrebat de unde au cumparat jucaria dar acesta nu stia asa ca s-a dus sa-l intrebe pe patron, un batranel mic si gras ce statea pe un scaun langa unul dintre samovoare. Acesta a venit la masa noastra.

-Ce faceti, dragilor? Va intereseaza vechiturile astea?

-De unde ati cumparat asta? intreb fluturand sticluta prin fata ochilor patronului.

-De la un magazin de antichitati, e interesanta nu-i asa? Mai am cateva dar nu contin aceeasi figurina.

-Ar fi o impertinenta sa intreb daca-mi vindeti una dintre ele?

Batranelului ii sclipira ochii intr-un mod ciudat, dar nu zise nimic parand ca se gandeste si apoi cu un zambet care semana mai mult a ranjet imi spuse ca s-ar putea lipsii de una dintre ele chiar fara sa-mi ceara nici un ban pentru ca, spuse el multumit, mai dadu-se cate una din sticlute si altora si intotdeuna sticluta s-a intors la el dar intotdeauna insotita de alta. Ne-am uitat lung la el si apoi la sticluta si desii Lysander imi facea semne discrete sa o las, am pus-o multumita in geant de scoala si l-am asigurat pe batranel ca de data asta nu se va mai intoarce la el nimic. Am platit ceaiurile si am plecat repede ca sa nu se razgandeasca. Pe drum Lysander tot agita obiectul interesant amuzandu-se pe seama omuletului care cadea in cele mai caraghiose pozitii loindu-se de pereti dar mie la un moment dat mi se facuse mila de omulet si l-am certat pe Lysander care s-a bosumflat. Ca sa-l impac i-am spus ca-i dau sa citeasca ultimul volum din manga-ul Bride Of The Water God. Auzind asta s-a inveselit si tot drumul pana la mine acasa am ras cascand gura prin vitrine si barfind fitoasele orasului. Acasa unchiul ne astepta si vrand nevrand a trebuit sa luam cina cu el, invitatie binevenita pentru Lysander pe care mirosul de friptura il luase de nas. Cand ajunsesem la consome i-am spus unchiului despre achizitia facuta si i-am aratat-o. In clipa in care am pus-o pe masa, unchiul s-a albit la fata, parul i s-a facut maciuca in cap si cu un glas taios a zis:

-Acest obiect trebuie returnat neaparat! Oricat ti s-ar parea de interesant, el aduce ghinionul in casa si emana o energie negativa celui care il poseda.

-Ce rau ar putea sa-mi faca o sticluta draguta cu o figurina caraghioasa inauntru?

-Nu e nimic amuzant sa tii un om intr-o sticla.

-Un om? am zis amandoi neincrezatori.

-Da, un om, care chiar daca nu va vine sa credeti a fost o data ca voi si ca mine dar cineva la adus prin magie in stadiul in care il vedeti.

Ne-am uitat cu mila si groaza la omulet parca nevenindu-ne sa credem ca era adevarat.

-Pai si cum putem sa-l scoatem de aici?

-Nu stiu, salvarea trebuie sa vina tot de la cel care la vrajit, dar cel mai bine e sa o duci inapoi si sa te faci ca nu ai stiut niciodata de existenta ei.

-Domnule, zise Lysander, nu credeti ca intamplarea asta are legatura cu spusele clownului si in loc de o profetie sa fie de fapt vorba de un blestem? Stiti, cand i-a spus clownul lui Calipso ca o sa cada in cristal... Pai ce, chestia asta nu-i din cristal ?

Unchiul s-a lasat in scaun si cu o voce trista a spus ca pentru sine :

-Copiii din ziua de azi nu mai pot fi pacaliti usor... Se poate sa existe o legatura chiar foarte mare intre spusele clownului si sipul asta dar eu cred ca tot ar fi mai bine daca ati face ce v-am spus eu.

-Unchiule, dar te rog, hai sa o pastram si sa incercam sa-l salvam pe omulet! Nu-i pacat sa-l lasam sa se chinuie? Daca putem sa-l salvam pe acesta, putem sa-i salvam si pe ceilalti.

Si atat am insistat si m-am rugat de unchiul sustinuta din rasputeri si de Lysander, incat pana la urma acesta a cedat si noi am trecut cu bucurie la desert.

Aveam in sfarsit o misiune clara si un tel pentru care trebuia sa lupt: salvarea omuletului.