ULTIMA DARK

Capitolul 9

Ajunsi la noua mea casa, ne-am relaxat putin vorbind cu unchiul despre noua scoala si despre profesorii mei. A spus ca toti ma cunosc acolo. Nu stiu sigur daca s-a referit la elevi sau la profesori. Sau poate ca s-a referit si la elevi si la profesori.

-Gata pauza copii! Haideti dupa mine, ne-a spus unchiul in timp ce ne indruma spre iesirea din salon.
Atunci mi-am adus aminte ca hanoracul lui Lysander este inca la mine.

"Ar trebuii sa ii spun de hanorac. Nu...mai bine nu...cand o sa isi aduca aminte de el o sa i-l dau. Altfel nu. Miroase asa de frumos, exact ca el..." gandeam eu in timp ce il urmam pe unchiul. Traversand holul lat, lung si luminos unde de o parte si de alta erau usi ale unor incaperi in care nu am intrat, ne-am oprit in fata unei biblioteci. Unchiul a tras de o carte destul de grosuta cu coperta mov pe care scria aurit "White Magic". Atunci biblioteca s-a rotit impreuna cu noi si cat ai clipi am ajuns in fata unor scari dintr-un tunel intunecos. Le coboram si cu fiecare pas pe care il faceam tunelul se lumina din ce in ce mai tare pana cand am ajuns intr-o incapere in care lumina era inexistenta. Ma simteam ca o oarba. Nu puteam sa vad nimic. Doar negru. Dintr-odata o flacara uriasa a inconjurat locul in care ne aflam. M-am speriat si facand doi pasi mai in spate am dat de ceva cald. Cand m-am intors am vazut ca acel "ceva" cald era Lysander.

-Scuze, i-am spus stanjenita. Nu stiu de ce dar simt ca imi arde fata. In special obrajii. El nu mi-a spus nimic, doar se uita la mine. E rosu in obraji. Ma intreb daca si eu sunt la fel.

-Copii, ce faceti? Haideti! S-a terminat pauza! ne-a spus unchiul putin enervat. Aproape uitasem ca este si el cu noi.

-Scuza-ne unchiu-le! Am fost distrasi de foc si de...

Unchiul ne-a zambit apoi a spus:

-Acum, seriozitate maxima, Calipso! Este timpul sa iti testez puterile! Mai intai, iti trbuie o bagheta magica dar cum tu nu ai una, o sa-ti imprumut a doua mea bagheta.

Dupa aceste cuvinte, doua baghete i-au aparut in palma.

-Acum ne mai trebuie un scaun si o papusa.

Si la fel ca si baghetele, scaunul si papusa au aparut langa unchiul Reginald.

-Nu te supara ,unchiu-le dar astea la ce ne trebuie? l-am intrebat eu.

-Scaunul este pentru Lysander. Doar nu vrei sa il tinem in picioare?

-Dar papusa?

-O sa vezi. Acum aseaz-o in fata ta, imi spune unchiul in timp ce imi dadea micuta papusa.

Am asezat-o cu grija pe jos.

-Acum ia bagheta in mana. Tine-o bine. O sa faci papusa sa dispara.

Cand am luat bagheta, emotiile au inceput sa ma cuprinda.

-Nu te panica! Tot ce trebuie sa faci este sa tii bagheta indreptata spre papusa si sa te gandesti ca trebuie sa dispara. Trebuie sa te gandesti doar la asta! Nu si la altceva!

Tot cu emotii am facut cum mi-a spus unchiul, dar am inchis ochii pentru a ma concentra mai bine.Ma asteptam sa nu se intample nimic. Insa s-a intamplat! Si nu, papusa nu a disparut! Alerga ca o nebuna in jurul scaunului pe care era asezat Lysander.

-Cred ca papusa te place! am chicotit eu.

-Mda...asta ori vrea sa ma ameteasca pana mor, a chicotit si el.

M-am uitat la unchiul. Se uita la mine putin uluit. Nu inteleg de ce. Ce am facut asa maret?

-Bravo! Sunt uimit! Cum de ai reusit sa ii dai viata papusii? Este foarte greu sa dai viata unui obiect, de asemenea unei fiinte.

-Nu...nu stiu! Doar m-am gandit ca trebuie sa dispara.

-Esti sigura ca doar la asta te-ai gandit?

-Da! Foarte sigura!

"Chiar credeam ca nu mostenesc nimic. Unchiul pare sa fie uimit. Inseamna ca nu sunt un esec. Chiar pot face asta!" gandeam eu.

-Opreste cineva papusa asta nebuna? Incepe sa ma sperie! a spus Lysander apoi spre surprinderea mea si a lui papusa a disparut.

-Tu....tocmai ai facut o vraja? l-am intrebat pe Lysander.

-Nu...

-Hahaha. Eu am fost, copii! radea unchiul.

Am inceput sa radem toti. Chiar ma speriasem. Ma gandeam ca si Lysander e un vrajitor ca si mine. Ar fi fost grozav!

-Acum ce vraja voi mai face? l-am intrebat eu pe unchiul.

-Acum esti libera. M-am lamurit!