ULTIMA DARK

Capitolul 10

In biblioteca era liniste. Eu si Lysander rasfoiam diferite carti care abordau subiecte ciudate. De exemplu cartea pe care o rasfoiam acum se numeste "Cum sa iti imblanzesti broasca". La ce imi trebuia mie sa invat cum se imblanzeste o broasca? Am incercat sa asez cartea pe raft dar mi-a scapat.

-O iau eu, a spus Lysander.

Ne-am repezit amandoi la carte si ne-am dat cap in cap.

-AUUUUCCHHH!!!

-AHH....

-Scuze, e vina mea! i-am spus in timp ce imi frecam fruntea.

-Nu, nu. E a mea!

Sincer, nu stiam care e mai vinovat dar am continuat sa imi asum vina. Nici el nu se lasa. Pana la urma am decis sa termin povestea asta nemuritoarre si sa iau cartea de pe jos. Lysander a facut la fel iar mainile noastre s-au atins. Mi-am lasat privirea in jos. Eram asa rusinata. Nu stiam cum sa reactionez. Sa imi trag mana de sub a lui sau sa nu? Am asteptat sa o ia el primul dar nu a facut-o. Cred ca si el se intreba aceelasi lucru. Pana la urma mi-am ridicat privirea. El se uita in ochii mei. Ma simteam ciudat...de parca o mie de fluturasi zburdau prin stomacul meu. Era ceva nou. Nici eu nu stiam ce e exact.  Nu stiu cat am stat asa dar mie mi s-a parut ca timpul a zburat foarte repede. Ce m-a facut sa intrerup toata chestia cu mainile si privitul a fost stomacul meu care ma anunta ca are nevoie de hrana.

-Mie imi e foame. Tie nu? l-am intrebat incercand sa ma scot cumva din ciudatenia cu tacutul si privitul.

-Ba da. E deja ora trei iar noi nu am mancat nimic.

-Ma duc sa il anunt pe unchiul ca ne e...

-De fapt, ma gandeam sa mergem la...o pizza. Chiar simt nevoia de o pizza.

-Ce e aceia o pizza?

- E o lipie mare, umpluta cu ciuperci, masline, branza, salam...E de-li-cioa-sa! Chiar n-ai mancat niciodata?

-Nu, am mancat doar mancare facuta de bunica mea dar, hmm...suna bine! Dar trebuie sa platim ca sa mancam, nu?

-Da, normal, doar e restaurant.

-Dar eu nu am bani si imi e rusine sa ii cer unchiului...

-Nu e nici o problema! Fac eu cinste! Mama mi-a lasat 20 de euro de cheltuiala luna asta.

-Nu...nu cred ca e o idee buna. Nu e politicos si nu cred ca mama ta va fi incantata.

-Ba este politicos atata timp cat eu te invit! Deci ce spui, ma insotesti?

-Eu....bine. Dar trebuie sa il anunt pe unchiul!

Am mers in salon. Stiam sigur ca se afla acolo. Si chiar asa era. I-am spus ca Lysander m-a invitat la o pizza. A spus sa avem grija si sa nu stam mai mult de o ora.
"Oare la ce se referea cand a spus sa avem grija? Oare se referea la Aripa de Dragon care e pe urmele mele?"
Am incetat sa ma gandesc la ce a spus unchiul si mi-am luat cu mine un hanorac grosut mov in caz ca mi se face frig, ascunzand repede hanoracul lui Lysander sub perna inainte sa-l poata observa.

L-am urmat pe Lysander spre iesirea din curtea casei. Afara era racoare iar dupa ce m-am imbracat cu hanoracul l-am privit pe Lysander. Parea pierdut in ganduri.

-Hey, Lys... ce s-a intamplat?
-Nimic...doar...ma gandeam...
-La ce s-a intamplat azi in biblioteca?
-Deci ti-ai dat seama...
-Sunt sigura care vrea sa evite subiectul asta?
-Pana acum o secunda nu. Dar acum chiar as vrea sa vorbim despre asta.
-....
-Uite Calipso, imi placi, mult. Chiar foarte mult. Si nu e doar ca te plac, e mai mult. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun. Simt ca avem o legatura speciala.

Eram uluita de ce auzeam si ce vedeam. Era asa de rosu in obraji, ochii ii sclipeau iar adierea vantului ii facea parul sa se miste intr-un mod atat de dragalas! Am simtit iarasi senzatia aceea. Iarasi zburdau fluturasii la mine in stomac. Ma privea in ochi. La fel ca in biblioteca, nu stiam cum sa reactionez. M-am apropiat usor de el si l-am strans in brate. Era asa cald iar afara atat de frig. Ii auzeam bataile inimii. Parca batea din ce in ce mai tare. Am realizat ca si inima mea la fel...mai ca imi era frica sa nu imi sara din piept. L-am strans si mai tare si am inchis ochii.

Cand i-am dat drumul, peste umarul lui am observat pe cineva care ne privea. Era Igor Stravinski!

-Buna, Calipso! mi-a spus el.
Lysander s-a intors cu fata la Igor. Parea enervat.
-Buna Igor! i-am spus.
-Stravinski, a spus Lys. Tu ce cauti pe aici?
-Eram prin trecere si v-am vazut. Dar voi? Ce va aduce pe aici?
-Aici locuiesc eu iar Lysander doar imi facea o vizita.
-Deci sa inteleg ca voi doi...
-Nu...noi doar...stii tu, prieteni. Si stii, noua ne este foame si vom merge la o pizza asa ca, ne vedem maine la scoala, i-am spus grabita dand sa plec.
-Serios? Stati! Si eu mergeam tot la pizza! Putem merge toti trei!
Nu i-am spus nimic si nici Lys. Am cotinuat drumul spre pizzerie...cred ca asa se cheama.
Ma tot uitam la Lys. Parca tanjeam dupa momentul ala atat de frumos! Daca nu era Igor...off...
Da chiar! Ce s-ar fi intamplat daca Igor nu ne-ar fi intrerupt? Ne-am fi imbratisat iar? Nu...nu cred...dar daca ne sarutam? Nu cred ca sunt pregatita pentru asa ceva...nu stiu nimic despre baieti! Doar ca, unii sunt frumosi, iar altii nu prea, nu?