ULTIMA DARK

Capitolul 18

-Nu e vina mea ca esti increzut si cu nasul pe sus de aproape-ti cade! Acum te rog sa ma scuzi, am si alta treaba decat sa te ascult zbierand la mine. Ah da, nu uita ca maine dupa cursuri avem programate doua ore de studiu. Sa ma astepti in curte cand terminam cursurile ca sa mergem la mine sa studiem. La revedere, i-am spus pe cel mai taios ton posibil, plecand trantind usa si cu pasi grabiti indreptandu-ma spre casa.

Ajunsa acasa, am taiat-o in camera mea si  schimbandu-ma in ceva mai comod, am luat pe fuga cina; apoi fara a mai sta pe ganduri, m-am grabit spre biblioteca unde am inceput sa cotrobai insa fara folos. Printre cartile vechi, viu colorate, pe unul dintre ultimele rafturi, am zarit o carte neagra, fara inscriptii aurite sau desene cu diverse semnificatii. M-am uitat prin jur cautand cu privirea o scara, insa cum nu am vazut nici una, am incercat sa ma catar pe rafturi, ajungand cu greu la cartea ce parca ma astepta. Tragand usor de ea, am auzit scartaitul raftului pe care stateam, anuntandu-ma ca in curand voi face cunostiinta cu podeaua. Panicata, am tras cartea cu toata puterea, dulapul rotindu-se brusc iar eu  am cazut de cealalta parte a peretelui, pe un covor care la impactul meu cu acesta a ridicat un nor de praf. Tusind, m-am ridicat si dupa ce praful s-a asezat la locul lui de pe covor, am inceput sa analizez incaperea uriasa, slab luminata de niste candelabre la fel de prafuite ca si covorul si plina cu diferite obiecte asezate alandala. Am cotrobait mult printre scaune vechi, mese acoperite cu cearsafuri albe si alte lucruri neinteresante, surprinsa fiind la vederea unei cutii de vioara, asezata pe un cufar. Nu mi-am putut explica cum ajunsese acea vioara acolo. Nu-l auzisem pe unchiul vorbind despre muzica si mai ales despre vreun instrument muzical, decat atunci cand ma intreba cum imi merge cu pianul si scoala de muzica in general. Curioasa am luat cutia si m-am indreptat spre locul de unde venisem si incercand sa gasesc o iesire, m-am sprijinit din greseala de o statueta, biblioteca rotindu-se facandu-mi loc sa ma strecor, ca dupa aceea sa revina la locul ei, parand intacta.

Plina de praf si cu vioara sub brat, m-am dus in camera mea lasand cautarile pentru a doua zi. Am sters de colb, cutia viorii si multumita m-am dus sa ma spal si imbracata in pijamalele pufoase, m-am urcat in varful patului cu aceasta cu gandul s-o deschid. Dupa ce am deschis-o, am constata ca inauntru se afla o vioara cu doua corzi rupte, si care dupa aspect arata ca si cum ar fi facut doua razboaie mondiale, plus razboiul civil, iar despre arcus, arata jumulit, de parca-l rosese o turma de soareci, nemaifiind intreg. Nemultumita, am pus vioara inapoi in cutie si m-am gandit ca a doua zi, sa i-o arat inganfatului si sa-l rog s-o repare.

In dimineata urmatoare, i-am povestit lui Lysander incidentul cu " Domnisorul Nas pe Sus" si despre vioara pe care am gasit-o.

-Si-ti inchipui ce mecla avea increzutu' dand buzna ca un brontozaur in saraca mea sala de studiu? M-am abtinut sa nu bufnesc in ras.

-Nu-i frumos sa razi de necazul omului si ar trebuii sa-ti aduci aminte de ce ti-a zis unchiul Regii ca altfel intr-o zi o sa ajungi sa dai foc la scoala.

-Dupa-amiaza o sa-i cer scuze si poate se imbuneaza si-mi repara vioara. Nu vii si tu dupa ore sa bem toti trei un ceai si sa mancam tarta de fructe de padure?

-Scuze dar trebuie sa studiez cu profa. O sa vin la un ceai la sfarsitul saptamanii cand o sa am mai mult timp.

Orologiul scolii suna de ora patru fix, cand eu il asteptam pe o banca pe Igor sa-si miste osemintele. L-am vazut iesind parca cu incetinitorul pe usa gigantica a scolii si privindu-ma superior mi-a spus:

-Geniule, esti pregatit de studiu? Sau ti-ai pus in gand sa-mi strici din nou vioara?

-Hai sa mergem repede ca sa nu pierdem vremea. Si alta data sa te misti mai repede ca am inghetat pe banca asta.

-Asa, si cum vrei sa ne deplasam? Cu autopasul, sau gasim un alt mijloc de transport?

-Pai pe jos ca altfel cum?