ULTIMA DARK

Capitolul 6

Soarele era de mult pe inaltul cerului cand eu m-am trezit si dandu-mi seama ca se apropie ora pranzului si ca pierdusem  trei ore de la scoala, m-am imbracat intr-o clipa si am pornit tot intr-o fuga spre scoala,tarandu-mi ghiozdanul.

Ajunsa la scoala, m-am gandit la o scuza si tragand aer in piept am intrat in clasa.

-Buna ziua....aam,ma balbaiam eu in timp ce profesoara de la catedra ma scruta iritata pentru ca tocmai ii intrerupsesem dizertatia.

-Poftim la loc, domnisoara! imi spuse cu o voce acra,iar eu m-am asezat iute in prima banca pe care am gasit-o libera.  Am stat nemiscata gandindu-ma daca sa scot sau ba un caiet din ghiozdan si , in cele din urma, l-am scos scapandu-mi din mana si facand zgomot, atragand atentia elevilor si a profesoarei.

-Cum te cheama,draguta?  Dupa ce ca ai venit tarziu, ma mai si deranjezi!

Dupa o ezitare,  i-am raspuns cu o voce mica, aproape soptita:

-Calipso...Dark...

-Mai tare, draga! Ti-a mancat pisica limba ? De acum la ora mea sa te gasesc in prima banca cu toate caietele pregatite, si pentru ca te vad cam aeriana, o sa am grija ca pana la sfarsitul anului sa fii spirt!

Pe parcursul orei am constatat ca voi fi sub lupa o perioada lunga de timp si ca trebuie sa invat din greu la istoria muzicii ca sa am trai bun cu acritura de profa.

In pauza, m-am mutat la locul meu din ultima banca, de langa Lysander.

-Ce scorpie! a spus el revoltat.

-Mda...dar totusi a fost vina mea....nu trebuia sa intru la ora.....

-Chiar asa....de ce ai venit abia acum?

-Nu e evident ca m-am trezit tarziu?

-Din cauza ca.....?

-Din cauza cartii aleia!  Vorbim noi dupa ore despre asta , bine?

-In regula....oh,am uitat sa iti spun ca am primit orarul. Am luat si pentru tine unul. Poftim! Lysander mi-a dat o foaie cartonata cu orarul scris pe ea.

-Oh...Merci...

Dupa orele ramase , pe drum spre casa , Lysander m-a intrebat daca am reusit sa descifrez ceva din carte. Atunci i-am povestit ca de fapt cartea "nu functioneaza" , si ca poate cele ce le-am vazut in seara de dinainte au fost niste simple halucinatii provocate de frica.

-Nu cred! Totul a fost real! Cartea trebuie sa aiba o cheie!

-Am uitat sa iti spun ca din carte a cazut un biletel pe care era scris....ah...dar de ce iti mai spun,stai ca ti-l arat!

Am scos din buzunarul hanoracului biletul si i l-am aratat. Lysander l-a citit:

-Pai eu stiu unde este adresa asta! Hai sa mergem sa vedem cine sta acolo!

-Acum?

-Da,acum!

Pe drum i-am mai povestit ca mai fusesem la adresa aceea cand eram micuta, dar nu imi aminteam pe cine am vizitat.

Cand am ajuns la biserica Sfanta Agnes, am observat ca ne aflam chiar in dreptul strazii pe care o cautam! Am incetinit uitandu-ne de o parte si de alta a strazii, ca sa vedem care sunt numerele cu sot, si care sunt fara sot.

-Vai! O sa mergem mult ,caci uite! zise Lysander aratandu-mi spre partea dreapta a strazii. Suntem in dreptul numarului 17, iar numarul pe care il cautam este spre capatul strazii,dincolo de parc. Pe masura ce inaintam am fost vrajita de aerul cu iz de Belle Epoque pe care il raspandeau casele vechi cu coloane si capiteluri,impodobite cu frunze de vita de vie , struguri si capete de amorasi,inconjurate de gradini pline de copaci seculari , tufe de tuia si arbusti de iasomie.

Din loc in loc , pe trotuar, gaseai vechi cutii postale cu tabla lor galbena, care parca te indemnau sa tot trimiti scrisori. In apropierea parcului, am vazut niste bartranei ciudati, cu palarii tuguiate, care stateau stransi in jurul unui flasnetar si asteptau sa-si cumpere bilete de papagal.

Cand am trecut pe langa ei, acestia s-au intors si ne-au cercetat din cap pana in picioare, cu priviri agere, iar unul dintre acestia ce purta un papion verde cu picatele albe si cu fata impodobita de niste favoriti mari si albi, l-a intrebat pe Lysander cu o voce ascutita:

-Domnisorule!  Nu vrei sa-i iei si demoazelei un bilet de papagal?

Ne-am oprit si deoarece batranelul ne zambea imbiindu-ne totodata, Lysander a scos o moneda si i-a dat-o flasnetarului. Atunci papagalul de pe umarul lui a sarit in cutia de bilete si a tras unul la intamplare.

-Ia-l! Este al tau! mi-a zis Lysander.

L-am deschis si am citit:

-"In luna a saptea, in ziua a saptea, pe langa apa de vei sta, in cristal tu vei cadea."....CE VREA SA INSEMNE ASTA??

-Da-mi sa vad! zise Lysander si dupa ce a citit biletul a adaugat: O prostie! Nu trebuie sa ne batem capul cu asemenea tampenii! si vru sa il arunce.

-Nu il arunca! am smuls biletul din mana lui si l-am bagat in buzunar. Cand ne intoarcem sa mai luam unul sa vedem ce scrie.

Ne-am continuat drumul si asa cum intuise Lysander spre capatul strazii am gasit numarul 225.

O poarta grea din fier forjat marginita de un gard inalt din caramida, ascundea privirilor dinspre strada , casa din care se vedea doar acoperisul de un verde stralucitor. Poarta avea un maner mare de bronz, pe care era incrustat capul Meduzei, dar nu am vazut nici o sonerie sau macar un clopotel.

Ne-am invartit pret de cateva minute, sfatuindu-ne ce trebuie sa facem, si cand ne hotarasem sa batem la poarta si sa apuc manerul de bronz, poarta s-a deschis brusc si in fata noastra a aparut batranelul cu favoriti  si papion pe care, cu nici 20 de minute in urma il lasasem langa parc....

Yeeyyy!!! In sfarsit am terminat Capitolul 6! Oricum sper ca maine sau poimaine sa postez si Capitolul 7 (care inca nu e gata). Oricum sper ca v-a placut acest capitol!

P.S. : scrieti-mi in comentarii ce credeti ca se intampla mai departe. V-am pupat! :*