ULTIMA DARK

Capitol 15

-Si ce program o sa prezinte ? il intreb curioasa. Nu am mai fost de mult la o reprezentatie de circ. De fapt nu imi aduc aminte sa fi fost vreodata. El se uita la ceas si imi spune :

-Pai la ora asta din cate stiu, este numarul cu dresura de lei. Oricum, nu mai avem mult pana acolo si poate il prindem.

Cand am ajuns in parc, am fost ghidati de indicatoare colorate de care erau agatate baloane mari umplute cu heliu, catre un loc in care era instalat cortul circului. Am luat bilete de la ghereta alaturata si am intrat in cort. Ne-am asezat pe locurile din fata pentru a vedea mai bine; de altfel la acea ora, locurile nu erau ocupate in totalitate, publicul fiind format din copii mici insotiti de bunicii sau parintii lor si cativa pensionari. Numarul deja incepuse, dresorul fiind inconjurat in arena de fioroasele feline. Mila m-a cuprins cand o leoaica s-a uitat la mine cu o privire trista iar mie mi-a rasunat in urechi strigatul ei mut de ajutor; m-am gandit cum ar fi fost sa ma intalnesc cu maretul animal in savana Africana si cat de fericita ar fi fost familia de lei printre turmele de gazele si zebre si cum ar fi lenevit la umbra arbustilor in dupa amiezele toride.

- Ai reusit! exclama Igor. I-ai facut sa dispara! Pai asta da vrajitorie si unde mai pui ca esti inscrisa abia in anul Pufanilor! Ma intreb cu ce o sa ma uimesti in ultimul an de studiu...

In jurul nostru, toti spectatorii se ridicasera in picioare si se intrebau ce s-a intamplat, pentru ca in arena ramasese doar dresorul cu biciul in mana iar leii parca se evaporasera. Mi-am dat seama ca am avut o contributie majora la disparitia lor si pentru ca dintr-o data mi s-a facut frica l-am rugat pe Igor sa plecam.

- Bine, hai, mergem. Te inteleg. Si eu la prima vraja necontrolata am avut acelasi sentiment de groaza, dar sa vedem cum ne putem strecura.

Am plecat cat am putut de discret si iesind din cort, am zarit un stand unde un mulatru,inalt si slab, imbracat intr-un costum cu sacou rosu si dungi albe, invartea niste vata pe bat uriasa. Vazand ca ma uit lung, Igor m-a intrebat daca as vrea sa mananc si fara sa mai astepte raspunsul meu a plecat aruncandu-mi peste umar :

- Fac eu cinste! Asteapta-ma aici!

Cat il asteptam, dintr-o rulota de langa cort, a iesit un omulet imbracat in haine de clown care cu mainile in buzunare s-a apropiat incet de mine. L-as fi ignorat daca nu i-as fi simtit privirea iscoditoare si nu i-as fi surprins o sclipire rautacioasa in ochii galbeni. Pe moment m-am gandit ca datorita culorii lor neobisnuite m-am inselat, insa personajul trecand pe langa mine, s-a oprit pret de doua secunde si mi-a soptit :

- In luna a saptea, in ziua a saptea, pe langa apa de vei sta, in cristal tu vei cadea.

Mi-am amintit brusc de biletul de papagal si pe cand doream sa il intreb de unde stie ce era scris in bilet, clown-ul disparuse si in fata mea era Igor care vazandu-ma agitata m-a intrebat ce s-a intamplat.

-N-ai vazut nici un clown pe aici?

Igor s-a uitat imprejur si cu un gest elocvent mi-a zis ca nu. Ca sa nu fiu tinta unor intrebari, am incercat sa ma comport normal dar in sinea mea eram intrigata de aparitia clown-ului si mai ales de ce-mi spusese el ,asta pentru ca despre bilet nu povestisem nimanui si nici Lysander era capabil de asemenea indiscretie. Mancand in liniste vata de zahar, m-am hotarat sa-l intreb pe unchiul meu de indata ce ajung acasa ce insemna acel mesaj.

Igor m-a condus pana in poarta casei, urandu-mi succes la teme si cand am ajuns in salon l-am gasit pe unchiul stand de vorba cu Lysander.

-Cum a fost prima zi de scoala? m-au intrebat amandoi si dupa ce le-am povestit cu lux de amanunte ce se intamplase, i-am spus unchiului ca facusem o gafa si ca am facut sa dispara niste lei de la circ fara sa fac vreo vraja neaparat, sa spun vreo incantatie, ci pur si simplu cu gandul.

Unchiul a ras si a spus ca Karagul ii facuse deja un raport complet, in legatura cu vizita mea la circ si ca nu-i pare rau de ce se intamplase, pentru ca nici lui nu-i placea viata chinuita a animalelor de la circ. M-a intrebat si cine este prietenul cu care am vizionat spectacolul si dupa ce i-am povestit ce stiam eu despre Igor mi-a spus ca am o intuitie buna si ca nu este o persoana chiar asa de uracioasa indemnandu-ne atat pe mine cat si pe Lysander sa fim prieteni cu el. L-am intrebat daca ar trebui sa ma ingrijorez pentru ca nu mai facusem nici o vraja pana atunci dar unchiul mi-a recomandat calduros sa ma linistesc ca asemenea vraji -facute cu gandul ,apar doar la tinerii vrajitori neexperimentati si doar cand se afla sub impulsul unor emotii puternice ,iar dupa un timp ele pot fi controlate in totalitate;cat despre teama ca voi fi prinsa si trasa la raspundere sa nu-mi fac probleme ca aceste vraji nu lasa urme si nu pot fi depistate de oamenii obisnuiti.

-Unchiule, as mai vrea sa-ti spun ceva, dupa ce am iesit de la circ, m-am intalnit cu...

-Un clown, spuse unchiul. De asta trebuie sa te feresti. Nu este de bun augur intalnirea cu el si nu trebuie sa iei in seama orice ti-ar fi spus el.

-Dar unchiule, tocmai despre asta voiam sa te intreb!

-Iar eu ti-am raspuns sa nu acorzi atentie tuturor vorbelor ce se vor invarti in jurul tau si sa-ti vezi de treaba, spuse el pe un tot de data asta autoritar.

Nu am mai insistat si i-am spus lui Lysander sa mergem in camera de studiu, cu gandul sa ma ajute la matematica, ca sa scap mai repede.

-Ce-ti veni? intreba Lysander, dar dupa ce i-am spus dintr-o suflare ce se intamplase, a picat pe ganduri.

-Ei, ce parere ai? Trebuie sa fie un inteles ascuns in vorbele clown-ului si trebuie neaparat sa aflu de unde stia el ce scria in bilet.

-Dupa mine, seamana cu o profetie, spuse Lysander, si cred ca putem afla raspunsul in biblioteca unchiului tau sau chiar in cartea pe care am gasit-o in hruba de sub casa bunicii tale.

-Ce-ar fi sa cautam acum? l-am intrebat eu si am luat repede cartea din sertarul biroului deschizand-o.

Dupa ce am frunzarit-o ne-am dat seama ca era de fapt, o carte de istorie a gastronomiei universale si ca in afara de cateva ilustratii cu claponi si fazani impanati nu continea nimic altceva care ar fi putut sa aduca lumina in problema noastra.

-Esti sigura ca asta e cartea? Cred ca ai luat altceva.

-Nu-i adevarat! Asta-i cartea! Dar eu n-am mai deschis-o din ziua in care am gasit adresa unchiului.

-Atunci nu ne ramane decat sa o citim din scoarta in scoarta si poate in acest mod vom gasi vreun fir, vreo explicatie, ceva.

-Pai atunci iti revine tie sarcina sa citesti aceasta "minunata" carte, de care te poti apuca chiar acum in timp ce eu ma grabesc sa-mi fac tema la mate ca dupa aceea sa scotocesc in biblioteca unchiului.

Karagul deschise incet usa, aducand pe varful cozii o mare tava plina de fondante, pricomigdale si felii de portocale trase in ciocolata.

-Asta ca sa va ajute sa rezolvati problemele mai usor la matematica, miorlai ea.

Dupa ce am molfait cateva fondante, m-am apucat cu sarg de matematica, nu fara sa observ cum Lysander cu o fata lunga se afundase in lectura plictisitoare oftand din cand in cand si foidu-se pe sofa, in cautarea unei pozitii, cat mai propice cititului.