ULTIMA DARK

Capitolul 12

"In sfarsit e Sambata !" gandeam in timp ce ma intindeam bine.

Coborand scarile am vazut-o pe Karagül plonjand pe langa mine pe balustrada din lemn.

-Buna Dimineata! i-am spus.
-Buna Dimineata, Calipso! Micul de jun este gata!
-Nu imi este foame.
-Atunci ce mai stai? Fugi! Ti-am pregatit cartile si bagheta magica! Sunt pe birou. Si, daca deschizi dulapul din camera ta, o sa ai o surpriza! Acum du-te!

Am urcat grabita scarile gandind:
"Oare ce poate fi surprinzator in dulap? Sunt doar cateva haine puse alandala...ah da, si un ghiozdan hartanit."
Cand am ajuns in camera m-am dus tinta la dulap. Eram confuza. Ma gandeam care poate fi surpriza: un tricou nou? Niste tenesi noi? Am decis sa nu imi mai pun intrebari si sa il deschid. Tragand de maner, am observat ca iese o lumina dinauntrul dulapului. Ca si cum, in dulap era o camera luminata de torte. Deschizand usa larg am mijit ochii, incercand sa vad prin lumina puternica. La scurt timp, lumina a disparut iar in dulap am vazut o incapere mare, ca un hol nesfarsit pe care, pe de o parte si de alta a acestuia, erau insirate diverse modele de haine,diverse stiluri. Pe peretii "holului" era un tapet "firoscos" cu rosu si auriu. Uimita, am pasit inauntru si ridicand privirea, am observat ca holul avea mai multe etaje. si  am zarit o scara din marmura cu balustrada aurita care ducea acolo ; grabita, am urcat.

Pasind pe langa standere  pline ochi de haine si manechine, am vazut ceva ce mi-a atras atentia. Intr-o vitrina luminata de niste lumanari subtirele, era asezata pe o pernita din catifea rosie, o rochie. M-am indreptat spre vitrina si am deschis-o usor. Cu mainile tremurande am luat rochia si am despaturit-o. Era perfecta!  Era din catifea dar, neagra. Era lunga, cam pana la glezne, iar la poale era garnisita cu multe  volonase, iar  manecile  erau putin bufante. si terminate tot cu volonase de dantela fina ca matasea  .Corsajul rochiei era impodobit cu trei fundite din catifea  de culoare grena.
Radiam de fericire insa, ma gandeam ca daca tot eram acolo si aveam la dispozitie atatea haine si pantofi, de ce sa nu imi aleg si o pereche de pantofi care s-ar fi potrivit? Asa ca am luat rochia si peste cateva minute am gasit niste balerini simpatici negri lacuiti care mergeau de minune.
Dupa ce am inhatat si pantofii, am zbugit-o inapoi in camera ca sa ma imbrac. M-am cam ratacit pe drum, ce-i drept.

Eram aproape gata. Mai aveam doar de facut ghiozdanul. Imi parea rau ca nu m-am uitat prin dulap. Poate gaseam si un ghiozdan nou si potrivit. Ma gandeam sa merg sa caut dar nu mai aveam timp asa ca, am trantit cartile si bagheta unchiului in rucsacul vechi si am coborat in salon unde l-am gasit pe unchiul citind ziarul.

-Buna Dimineata!
-Buna Dimineata! Gata pentru scoala?
-Pai, cam da.
-Observ ca ai descoperit noile haine.
-Uh...da, de fapt, Karagül mi-a spus de dulap. Multumesc.

Unchiul a zambit si a dat din cap, apoi m-a intrebat:

-Iti place rochia aceea?
-Da..ăh...de ce?
-A fost a bunicii tale. Semeni asa mult cu ea.

Dintr-odata se auzira bataile orologiului de opt fix care m-au facut sa tresar.

-Oh nu! O sa intarzii! m-am panicat.

Unchiul s-a ridicat din fotoliu si a deschis sertarul unui dulapior micut, din care a scos o fiola cu un lichid albastru inauntru.

-Vei ajunge la timp band asta. Este doar pentru situatii extreme dar, cum este prima ta zi la scoala asta si trebuie sa faci o impresie buna, pot face o exceptie.

Am luat fiola cu grija.

-O beau pur si simplu? am intrebat.
-Nu. Trebuie sa te gandesti la locul unde vrei sa ajungi.

Deschizand dopul de pluta al fiolei, am simtit un miros de dulceata de trandafiri. Ma asteptam sa aiba un gust bun. Ei bine, m-am inselat total! Avea mai degraba gust de mucegai combinat cu mar putrezit.
Lasand la o parte gustul oribil al lichidului dubios, dupa ce l-am baut am cazut ca din cer pe iarba, in curtea unei cladiri imense din piatra. Cladirea avea turnulete si diverse anexe. Semana cu un castel medieval. Am incercat sa ma ridic insa, nu puteam din cauza rochiei care se agatase intr-un tufis de trandafiri. O voce grava si calda m-a facut sa ridic privirea. M-am bucurat sa il vad pe Igor dar in aceelasi timp m-am mirat fiindca nu ma asteptam sa-l vad.

-Te ajut, domnita? m-a intrebat cu un zambet larg pe buze apoi, din buzunarul interior al sacoului pe care il purta, a scos o bagheta lunga si putin indoita si intinzand-o spre mine, ca prin magie rochia s-a desprins din tepii trandafirilor si arata ca si noua. Mi-a intins o mana de care m-am prins strans pentru a ma ridica. In acel moment am putut auzii cateva pufaieli si maraituri care veneau de la un grup de fete care se holbau la noi de langa un arbust, Igor parand total dezinteresat de ele.
-Nu te asteptai sa ma vezi aici, nu?
-Oarecum...acum ca stiu ca esti vrajitor, ma pot astepta la orice. Dar, de cand inveti aici?
-De ani. De cand eram la orfelinat fugeam aici si invatam de ale magiei.
-Super. Deci inseamna ca stii imprejurimile.
-Daca vrei iti fac si un tur, dar acum e cam tarziu pentru asta. Haide! Ora ta deja a inceput!
-De cand te grabesti tu sa ajungi la ore si ia stai asa, ce ora am?
-Pai....incepatorii ca tine au ora de potiuni acum, spune el chicotind si umflandu-se in pene.
-Hey, asta nu a fost prea frumos!

Imi face cu ochiul si fara a mai adauga ceva m-a prins de mana si am alergat spre usa imensa din lemn masiv care era larg deschisa.