ULTIMA DARK

Capitolul 7

-Buna ziua, copii! Poftiti inauntru! ne-a spus batranelul , facandu-ne semn sa intram inauntru.

 Imediat ce am intrat,  poarta s-a inchis singura si ne-am trezit in fata unei case mari, cu pereti de un alb stralucitor, cu geamuri colorate ce aveau pervazele impodobite cu flori nemaivazute de toate culorile si cu o usa mare, portocalie care si ea la randul ei s-a deschis singura. Bineinteles, pe masura ce inaintam , nu am putut sa nu observ gradina minunata, plina cu floricele si copaci, insecte si alte vietati mici, care inconjura casa.

 Vazandu-ne ca sovaim, batranelul ne spune cu o voce vesela si pitigaiata :

-Haideti! Cu incredere! Nu trebuie sa va fie teama! Tocmai pusesem ceaiul asa ca, daca tot ati batut drumul pana aici va invit sa savuram impreuna aceasta licoare minunata.

 Am patruns in casa si l-am urmat printr-un sir de incaperi, una mai ciudata decat cealalta. Intr-una dintre ele peretii erau impodobiti de sus pana jos cu rafturi cu carti si din tavan coborau printr-un luminator razele soarelui de dupa-amiaza, o alta era albastra si era plina de sofale si canapele incarcate cu pernite, iar langa fiecare canapeluta se afla cate o masuta pe care trona cate un lampadar care la trecerea noastra se aprindea. Am trecut si printr-o sera in care erau pasari, flori si arbori tropicali si , in cele din urma,  am ajuns intr-un salon decorat in stil marocan.

 Dupa ce ne-a invitat sa ne asezam, batranelul ne-a rugat sa asteptam un pic. In cateva momente s-a intors in salon si s-a asezat pe fotoliul din fata canapelei pe care eram asezati eu si Lysander. A batut de doua ori din palme si dintr-odata usa s-a deschis si intra plutind o tava cu un ceainic si trei cesti  care aveau un model frumos pictat pe tortite. Singura, s-a asezat pe masuta din mijlocul salonului, iar ceainicul ne-a turnat in cesti ceaiul, ca apoi, cestile sa pluteasca in mainile noastre. Din cesti se ridica o aroma de flori de iasomie care a cuprins toata incaperea.

-Ce mireasma, ce parfum minunat! Nu vi se pare ? carai batranul.

 Am sorbit incet din ceasca si in clipa urmatoare peretii incaperii au disparut si ne-am trezit stand pe niste bancute sculptate in piatra intr-o gradina plina de arbusti de iasomie, in care linistea era tulburata doar de ciripitul unor pasari maiestre ce zburau printre arbustii cu flori.

-Vai ! Dar am uitat prajiturelele ! Si cu o pocnitura din degete gazda noastra facu sa apara niste platouri pline cu fursecuri trase in ciocolata si martipan. Lui Lysander ii sclipira ochii la vederea acestora.

-Ei dragilor,  si acum sa auzim, ce vant va aduce pe la mine ?

-Noi, de fapt cautam o adresa pe care am gasit-o intr-o carte veche a bunicii mele, Sara Dark.

-Sa nu imi spui ca esti nepoata dragei mele Sara, scumpei mele verisoare!

-Ba da! Chiar eu sunt!

-Eu sunt Reginald Dark. Fiul lui Bartolomeu Dark, fratele mamei bunicii tale. Familia mea s-a mutat cand mama Sarei nu era casatorita, in Siamunde tatal meu avea o afacere cu ceai si matase astfel incat a trebuit sa plecam cu totii. Mama Sarei si tatal meu au fost foarte apropiati in copilarie si chiar daca s-au aflat la distanta mare unul de celalalt se vizitau destul de des.

-Cred ca dura o vesnicie pana venea posta, spune Lysander razand.

-Ei draga, fiecare familie de vrajitori are propriul sau sistem postal si propriul lui mod de deplasare.

 Am ramas cu gura cascata,  procesand informatiile. "Noul" meu straunchi observandu-ma, mi se adresa zambind :

-Haide draga! Sunt lucruri pe care trebuie sa le stii si tu, doar esti nepoata Sarei, de altfel semeni atat de bine cu ea! Si sa stii ca poti sa imi spui de acum in colo "unchiul Reginald".