Capitolul 11

63 11 1
                                    


Plimbam furculita pe farfuria goala si ma uitam la Lysander cu coada ochiului. Statea chiar langa mine. In fata noastra era Igor. M-am uitat si la el. Din nou, ii analizam fata. Nu stiu de ce dar mi se pare chiar foarte interesanta. Parca are ceva magic in privire. Dintr-odata am devenit curioasa si l-am intrebat daca este din oras. Privirea i s-a intunecat.

-Nu...nu sunt din oras... Am fugit de la orfelinat. Parintii mei m-au parasit cand eram mic.
-Imi pare rau...daca nu vrei sa vorbesti despre asta e ok...te inteleg.
-Nu, e in regula. Doar ca, nu am avut o copilarie prea fericita. La orfelinat era foarte rau...nimeni nu avea grija de noi ca lumea. Era ca si cum am fi stat pe strada.

Il ascultam si nu imi venea sa cred...baiatul asta...el chiar e orfan? Parea asa de increzator si cam bagacios ce-i drept dar...il inteleg...si cred ca si el ma intelege.

-Dar acum unde locuiesti? l-a intrebat Lysander.
-In caminul scolii. Imi platesc camera si mancarea cu banii din bursa de studiu de anul trecut. Calipso....sa stii ca ai fost foarte norocoasa ca ai locuit cu bunica ta.
-Norocoasa? Parintii ei au fost omorati de un demon! s-a rastit Lysander.

M-am uitat in jur. Cateva persoane de la mesele alaturate se uitau la noi. Igor era panicat:

-Ssshhhttt! Mai incet! Am invatat un sigur lucru cat eram la camin: oamenii nu suporta vrajitorii!
-Erau vrajitori in camin? l-am intrebat. El s-a aplecat peste masa si a spus:

-Eu eram unul dintre ei.

ULTIMA DARKUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum