ULTIMA DARK

Capitolul 8

In liniste m-am intors in camera mea gandidu-ma in continuare la ce am auzit. M-am imbracat cu hanoracul lui Lysander care purta mirosul lui specific, de scortisoara si la un moment dat ma incumetasem sa il intreb pe unchiul Reginald dar curajul mi-a pierit cand am ajuns in capul scarilor si mi-am dat seama ca oricum nu imi va spune asa ca m-am schimbat in camasa de noapte si am dat drumul la televizorul vechi de pe comoda din fata patului.

Schimbam posturile plictisita cand usa camerei s-a deschis si am fost uimita sa vad ca in incapere a intrat o pisica neagra. Aceasta a sarit pe pat si mi-a vorbit:

-Este gata cina, domnisoara!

-Uh...poti sa imi spui Calipso dar...cine esti tu?

-Eu sunt Karagül. Prietena si omul de incredere a unchiului.

-Omul? Nu vrei sa spui, pisica?

-Initial am fost om dar am fost vrajita de Arip...de un vrajitor puternic si am ratacit pe strazi pana cand Ronald, stra-stra-stra-stra...ai inteles tu, m-a luat in grija. Acum lasa vorbaraia multa si treci la masa.

Am coborat impreuna cu pisica la parter unde farfurii si pahare zburau de colo-colo urmate de tavi cu mancare si bautura. Condusa de Karagül am intrat intr-o sufragerie mare si somptuasa in mijlocul careia trona o masa mare si lunga din lemn masiv la care ar fi incaput lejer 50 de persoane. Pe masa se asezau singure tacamurile si farfuriile. Unchiul meu sedea intr-un jilt imbracat in catifea rosie si avea in mana un pahar de lichior de lamaie. M-am asezat in liniste la masa si in timp ce mancam unchiul meu mi-a spus ca maine dupa scoala va trebuii sa-mi termin repede lectiile ca sa imi ramana timp sa imi testeze abilitatile de vrajitoare inainte sa merg sambata la scoala.

Cand m-am dus la culcare m-am gandit ca voi fi un esec total deoarece eram sigura ca nu mostenisem nicio putere magica de la membrii familiei mele si tot gandindu-ma la aceste lucruri am adormit cu inima stransa.

A doua zi la scoala in timpul orei de biologie, directorul scolii a intrat in clasa insotit de un baiat.

-Dragi copii, vi-l prezint pe noul vostru coleg Igor Stravinski. De azi clasa voastra va avea si elevi care studiaza la alte instrumente in afara de pian, incepand cu Igor care studiaza vioara. Sper sa va intelegeti bine, copii. La revedre!

Dupa aceste cuvinte, directorul a iesit din sala lasandu-l pe noul nostru coleg, Igor, sa se instaleze in banca din spatele meu.

In timp ce se indrepta spre banca, l-am studiat pe baiat incepand cu pantofii si oprindu-ma atunci cand am observat ca si el facea la fel cu mine. Am simtit cum Lysander ma impunge cu cotul in mana si am observat ca profesoara se uita chioras la mine.

-Domnisoara Dark! Unde te uiti? Fii atenta la lectie si lasa privirile! mi-a spus profesoara.

-Imi cer scuze, doamna...

-Deja noul coleg iti face probleme, a spus Lysander chicotind in soapta.

-Ar trebuii sa rad?! i-am intors-o eu.

In restul orei am dormit cu capul pe banca incercand sa ignor privirile colegului din spate care ma deranjau din ce in ce mai tare. Cand in sfarsit s-a sunat de iesire, am plecat in curte pentru a lua putin aer. M-am asezat pe bancuta unde m-am intalnit cu Lysander in prima zi de scoala. Am inceput sa ma gandesc la ziua aceea. Nu stiu de ce dar m-am trezit zambind. La un moment dat am auzit o voce necunoscuta. M-a intrerupt:

-De ce zambesti?

Cand mi-am intors privirea, am dat de baiatul nou, de Igor. L-am analizat mai bine : ochi verzi si mari, spracene groase si lungi, par saten si usor odulat, pielea alb-rozalie, buze destul de mari si usor rosiatice... slab...dar masiv si inalt. Mult mai inalt decat mine.

-Traiesti pe planeta asta? m-a intrebat baiatul chicotind.

-Da...scuze...ma gandeam...

-De asta zambeai?

-Probabil.

"Sigur ca da dar nu vreau sa iti spun tie! Mi-ai dat dureri de cap o ora mijindu-ti ochii la mine!" imi venea sa ii zic. Dar nu am facut-o. Nu imi doresc conflicte.

-Tu esti Calipso Dark, nu-i asa?

-Da, de unde stii?

-Oh haide! Cine nu a auzit de cea mai minunata fiinta de pe planeta?

-Nu sunt nici pe departe ce ai zis tu acolo! Crede-ma!

-Dar sa ma prezint mai intai: Igor .... Igor Stravinski, am 16 ani si studiez vioara, spune el increzut.

-Imi pare bine, i-am zambit eu in timp ce dadeam mana cu acesta.

-Asemeni!

M-am uitat la ceasul de la mana si am observat ca este 11:59.

-Ce? Tie frica ca intarzii la ora?

-Dar de ce sa intarzii cand pot sa ajung la timp si sa nu am probleme?

Am simtit ca cineva ma priveste din spate asa ca m-am intors pentru a-l vedea pe Lysander stand cu mainile incrucisate la piept si privind fix la mine.

-Vi o data in clasa? mi-a spus el.

-Chiar asta aveam de gand sa fac, i-am raspuns eu. Pa, Igor! Ne vedem in clasa!

In drum spre clasa Lysander m-a intrebat:

-Ce voia?

-Am facut cunostiinta, ce putea sa vrea?

-Nu stiu, tu sa-mi spui, nu eu sunt ala care hlizea!

-Hahahaa! Nu hlizeam! El hlizea si mai e si genul ala inganfat si superficial! Mi-a dat dureri de cap oricum!

Lysander a chicotit.

-Si, azi ce planuri ai?

-Chiar asta voiam sa iti spun. Azi unchiul Reginald imi testeaza puterile de vrajitoare. Eu cred ca voi fi praf. Daca vrei, poti veni si tu sa vezi cum ma fac de ras in fata unchiului! am spus eu ironica.

-Nu cred ca te vei face de ras! Si da, accept invitatia!