Fata managerului! (Fanfiction Justin Bieber)VOL I FINALIZAT

Capitolul 30

D: Nu. Acum Îți pot spune asta în față fără să îmi fie teamă. Te iubesc Harry!
.
H: Și eu te iubesc Demi!

După aceste declarații de dragoste , ne sărutăm lung și cu multă dragoste.

În timpul sărutului aud ușa deschizându-se. Și cred că și Demi aude, deoarece s-a depărtat de mine, uitându-se spre ușă.

Nu era nimic.

H: Probabil vantul de afară a deschis ușa.

D: Da. Asta cred.

Din perspectiva lui Justin

Eram în bucătărie și mă uitam prin dulapuri când am auzit ușa de la bucătărie deschizându-se. Pe ea a intrat nimeni alta decât îngerașul meu.

J: Hey iubito! Deci? Ce vrei să mănânci?

A: Serios?

J: Ce?

A: Îl trimiți pe Harry să mă întrebe ce să mănânc?

J: Aham. *spun fiind atent la ingredientele din dulap*

A: Justin..

A: JUSTIN!

J: Ce? Nu e nevoie să țipi, sunt aici.

A: Uită-te la mine.

J: Da? *spun întorcăndu-mă la ea și aducând-o mai aproape de mine.*

A: Nu mai vreau să gătești.

J: De ce? *yeeee. Ardeam bucătăria dacă găteam, sunt sigur*

A: Pentru că sunt sigură că o să dai foc nu doar bucătăriei ci și casei la fel. *spun râzând*

J: Hey! Atunci de ce m-ai rugat să gătesc?

A: Ca să te țin ocupat și să pot vorbi cu Demi.

J: Ce să vorbești cu Demi?

A: Chestii. Nu te interesează.* spune plecând, dar o opresc și o pun cu fundul pe masa din bucatarie* Justin, ce crezi că faci?

J: Mă joc de-a mama și de-a tata. *spun râzând* tu?

A: Serios? Justin! Uneori ești atât de pervers.

J: Dar mă iubești!

A: Mda, ai dreptate. Te iubesc nespus de mult!!

J: Cum mai ești?

A: Cum adică?

J: Adică te mai doare?

A: Puțin mai mult. Dar o să îmi treacă, sper.

J: O să te car eu! *Spune venind spre mine și punându-mă peste umărul lui*

A: Aaaa, Justin! Pune-mă jos, acum!! * spun țipând și râzând în același timp*

J: Taci! Mai încet, o să îi deranjăm pe cei doi porumbei.

A: Ouuu, chiar. Scuze. Lasă-mă jos!! *urlu în șoaptă*

J: Hai în camera de oaspeți.

A: Bine *spun aprobând și zâmbind fără să mai conmentez*

J: Deci îți place ideea?!! *spune râzând pervers*

A: Aham.

J: Haide, doar nu spune nimic, nu vrem să îi deranjăm pe porumbei , nu? Nici ei nu ne-au der..... * și îl întrerup*

A: Taci! Nu mai continua! Haide în camera de oaspeți!

J: Continuăm acolo.

Și cu acestea spuse mă pune mai bine pe umărul lui, hmm dacă mă gândesc mai bine e comod pe umăr.... o să trebuiască să mă care mai des, și urcă scările cât de silențios poate.