Fata managerului! (Fanfiction Justin Bieber)VOL I FINALIZAT

Capitolul 35

L & St: Cum?

St: Doi??

L: Sunteți sigur?

Doc: Foarte. Felicitări!

St: Mulțumim! * spune zâmbind*

Nu pot să cred că o să fiu tătic. Ooo doamne!! Mă simt atât de.... ahh...... sunt atât de fericit!! O să am copiii cu fata pe care o iubesc cel mai mult!! Ce poate fi mai bine de atât?

L: Mulțumim domnule doctor.

Doc: Trebuie să veniți în fiecare lună la control, bine?

St: Bine. 😊 O să vin....

L: Venim * o corectez*

St: O să venim în fiecare lună la control.

Doc: În regulă. Puteți pleca.

L: Mulțumim domnule doctor. O seară plăcută!

St: Mulțumim!

Doc: Nu aveți pentru ce! O seară plăcută la fel și vouă!

Ieșim din cabinet și mergem la mașină. O așez cu grijă pe scaunul din dreapta și după aceea închid ușa. Merg pe partea mea și pornesc mașina.

L: Ce este?

St: Nu..... nimic. Doar..... doi copii....

L: O să ne descurcăm. O să fie bine.

St: Îmi este frică Luke.

L: De ce?

St: Îmi plac copiii, dar.... nu sunt sigură că o să mă descurc ca să am grijă de ei. Îmi este frică de tot!

L: Nu ești singură în asta. Sunt și eu cu tine. * spun oprind într-o parcare, I întorcăndu-mă spre ea și luându-i mâinile în mâinile mele* Niciodată nu o să fii singură!

St: Știu, dar * oftează* nu o să poți să fii mereu cu mine. O să ai turnee și concerte și multe alte lucruri de făcut. 😔

L: Hey, *spune ridicându-mi bărbia sus* o să ne descurcăm, o să găsim o soluție pentru asta. În plus avem prieteni , pe părinții tai și ai mei. O să putem conta mereu pe ei. O să vezi că o să fie bine. Ai încredere în mine?

St: Da. 😶

L: Bine.

Pornesc din nou mașina și ies din parcare și continui drumul spre casă.

St: Cum crezi că o să reacționeze mama când o să afle?

L: Habar nu am. O să vedem imediat.

St: Cum imediat?

L: Poi mergem la tine ca să le spunem vestea incredibilă. Ooo doamne!! Sunt atât de fericit!!

Aceasta se râde de reacția mea și raspunde.

St: Mergem acum la ai mei? Ca să le spunem? Ca sunt însărcinată? ???

L: Da, da și da. Nu putem să le ascundem asta. Sunt părinții tăi.

St: Ai dreptate. Dar mă gândesc cum o să reacționeze, adică cred că o să țipe și o să mă dea afară din casă sau ceva de genul ăsta.

L: Nu prea cred. Și dacă te dau afară, vii la mine. Dar nu cred că o să te dea.

Ajungem în fața casei lui Stefy și opresc mașina. Stăm în liniște în mașină, până când Stefy o sparge.

St: Ar trebui să mergem... * spune uitându-se în jos și jucându-se cu degetele ei*